Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr 12 (150), decembrie 2007
Două opinii pe marginea unei prognoze
Seceta. Importurile de cereale. Tarife mai mari la energia electrică. Pericolul de aprobare a tarifelor noi la energia termică şi la apă. Toate acestea sînt verigile unui singur lanţ, capabil să submineze stabilitatea macroeconomică datorită căreia pericolul de default a fost îndepărtat absolut pe neobservate pentru mulţi. Care va fi situaţia macroeconomică din Moldova în perspectiva apropiată – anul 2007 şi prima jumătate a anului 2008, precum şi eventualele scenarii ale dezvoltării ei au făcut subiectul interviului pe care redactorul-şef al revistei „B&F-Profit”, Alexandru TANAS, l-a solicitat ex-premierului, în prezent, vicepreşedinte al holding-ului „Rompetrol”, Ion STURZA.
„B&F-Profit”: Se va reuşi ţinerea inflaţiei sub control pînă la sfîrşitul anului, astfel încît ea să nu depăşească mult limita de 10%?
I.S.: Situaţia va stimula inflaţia, chiar dacă la noi ea se calculează în funcţie de preţul morcovului, cartofului, şi nu de principalele ei componente de bază. În mare parte, aceasta va fi legat de secetă, precum şi de incapacitatea business-ului de a se orienta rapid şi a recupera resursele lipsă pe seama importurilor.
Eu cred că un impact negativ asupra indicelui preţurilor de consum îl va avea şi factorul administrativ – creşterea tarifelor la energia electrică, a preţurilor la motorină şi benzină, precum şi la produsele alimentare. O anumită creştere a inflaţiei va fi determinată şi de emisiunea de lei suplimentară din contul cumpărărilor de valută de către BNM, precum şi creşterii salariilor în sfera bugetară.
„B&F-Profit”: Cumpărînd valută, banca suplimentează rezervele, un fapt de asemenea important pentru o ţară care importă aproape 100% din resursele energetice?
I.S.: Rezervele valutare nu sînt un panaceu pentru toate nevoile. De altfel, nimeni nu spune că inflaţia, mai exact, inflaţia moderată, este un rău. Mai ales, dacă luăm în calcul dorinţa de a sprijini exporturile şi sectorul real al economiei. Cu regret, la noi are loc procesul invers: aprecierea monedei naţionale datorită intrărilor mari de aceasta de peste hotare, apropo, nu doar de la cetăţeni, dar şi prin iniţierea de diferite proiecte de investiţii în imobile, în creşterea capitalului companiilor autohtone, precum şi datorită investiţiilor de portofoliu.
Într-un anumit sens, şi lichiditatea mare în sectorul bancar de asemenea influenţează inflaţia. Pentru că sectorul real al economiei, practic, nu lucrează, nu ai unde investi nici bani pe termen scurt, nici bani pe termen lung. Din această cauză, oferta de bani pe piaţă rămîne mare, dar pentru că aceşti bani sînt prea scumpi, ei ajung pe piaţă doar parţial.
„B&F-Profit”: Dar băncile oferă bani la valoarea de piaţă a acestora?
I.S.: În ţară nu există business care să poată rambursa credite la 20% şi mai mult, avînd în vedere factorul de „întărire” a monedei naţionale. Eu cred că pentru proiecte reale de investiţii în economie chiar 7-8% este mult. Iar investiţiile care costă 20-22% sînt nişte bani peste puteri.
„B&F-Profit”: Dar majoritatea băncilor nu au bani ieftini?
I.S.: Da, pentru bănci banii atraşi sînt prea scumpi. În fond sînt depozitele care se atrag la dobînzi de 15-18% pentru creşterea activelor şi pentru a rezista concurenţei. Aceasta însă, este o dovadă în plus că sistemul bancar este foarte slab. Rata capitalului calitativ în el este extrem de scăzută, iar lăcomia bancherilor este nelimitată, fapt uşor de văzut după veniturile băncilor care se datorează marjei prea mari.
„B&F-Profit”: Care ar fi soluţia în această situaţie, în viziunea Dvs.?
I.S.: Eu cred că dacă autorităţile actuale sau viitoare din Moldova nu vor impune restricţii administrative sectorului bancar, ţara va cunoaşte fenomenul care s-a produs în multe ţări din Europa Centrală şi de Est. Acolo au venit bănci cu resurse mari şi ieftine, care le permiteau să lupte pentru clienţi – prin reducerea costurilor, a marjei, a ratelor dobînzilor la credite.
„B&F-Profit”: Sînteţi adeptul inflaţiei moderate şi al banilor ieftini – nişte lucruri incompatibile ca atare.
I.S.: Acestea sînt două părţi ale unei medalii. marja ridicată pe care o aplică băncile există nu din cauza inflaţiei, ci din goana după active. Ulterior, activele atrase se vînd cu un adaos de 5-6%, pe cînd în ţările cu economii bine dezvoltate marja nu depăşeşte 2%. De exemplu, „Rompetrol” peste hotare ia credite în condiţii foarte scumpe libor+1,25%. Libor nu este supusă controlului business-ului, iar marja se întîmplă să fie mare, de maximum 2%, şi asta dacă împrumutul se oferă pentru operaţiuni cu risc sporit.
„B&F-Profit”: În Moldova un fel de Libor este rata de refinanţare a Băncii Naţionale.
I.S.: În prezent, mărimea acestei rate este de 13%, cărora trebuie să li se adauge, cel mult, 2%. Dar este puţin probabil ca toate băncile să poată supravieţui cu o asemenea marjă.
Cu regret, trebuie să constatăm că stabilitatea macroeconomică a Moldovei demult nu mai depinde de agricultură, de conservele care se produc în ţară sau de servicii. Ea depinde de intrările de valută străină în ţară, pentru ca cei care au mai rămas în ea să poată consuma. Noi consumăm şi, practic, nu producem nimic.
„B&F-Profit”: Şi totuşi, care este prognoza Dvs. asupra situaţiei macroeconomice? Ea va rămîne constantă?
I.S.: Eu cred că totul va fi bine. Şocul serios poate veni din afară. Şi nu va fi un şoc regional, să zicem, din România, Ucraina sau Rusia, de care economia Moldovei depinde considerabil. Acest şoc poate fi global în legătură cu căderea pieţelor, în particular, a ipotecii în SUA. Dacă Rusia nu va deschide „puşculiţa” (fondul de stabilizare) pentru intervenţii pe piaţă, aceasta poate atinge şi piaţa financiară a ei. Toată problema e că mulţi bani sînt legaţi de active necalitative pe piaţa mondială.
„B&F-Profit”: Credeţi că scăderea indicilor pe pieţele mondiale poate atinge cumva şi Moldova?
I.S.: În finanţele mondiale a fost descoperit un fenomen interesant. Pînă nu demult, mulţi considerau remarcabil fenomenul know-how, cînd băncile au încetat să se ocupe de clienţi, riscuri, reîncredinţîndu-le fondurilor, brokerilor, companiilor de administrare, care luau împrumuturi la bănci şi plasau ei înşişi resurse pe piaţă - în imobile, în valori mobiliare. Ca rezultat, pe pieţe s-au format fonduri de investiţii enorme, care plasau bani în active de calitate dubioasă. Şi a fost suficient ca pe un segment mic, dar important al pieţei, cum este ipoteca din SUA, să se declanşeze criza, şi efectele acesteia s-au extins imediat nu numai asupra fondurilor, dar şi asupra băncilor, determinînd mai tîrziu o turbulenţă mare a finanţelor mondiale.
„B&F-Profit”: Şi cum aceasta poate influenţa situaţia de la noi?
I.S.: Moldova este o ţară cu economie deschisă şi aceasta îi poate atinge piaţa financiară. Este adevărat că starea defectuoasă a acestei pieţe o poate ajuta să evite influenţele din exterior. Moldova, practic, nu are răspunsuri la întrebările despre capitalizarea bursei, valoarea tranzacţiilor zilnice. Pentru Moldova nu sînt prea mulţi investitori strategici. Pieţele ţărilor mici se dezvoltă, în fond, datorită investitorilor de portofoliu. Iar aceştia nu vor veni aici în curînd dacă nu va fi un instrument de piaţă de cotare a activelor, proceduri şi instrumente de scoatere rapidă a acestora de pe piaţă.
„B&F-Profit”: Rezultă că noi putem submina stabilitatea macroeconomică prin acţiuni din interior?
I.S.: Eu nu prevăd nici un fel de situaţii extreme. Cu excepţia unor decizii exotice pe care ar putea să le ia autorităţile, de exemplu, să ia credite la BNM pentru sprijinirea ţăranilor în legătură cu seceta.
De altfel, pe piaţă toate sînt echilibrate datorită preţului. Aşa că în termeni financiari, declinul nu va fi mare. Am tras această concluzie pe baza exemplului unei fabrici de conserve. În expresie naturală există descreştere într-adevăr, şi una apreciabilă – de două ori. Dar şi preţurile la produsele finite tot au crescut de două ori. De exemplu, în anul 2007, recolta de grîu a fost de 410 mii tone – de peste două ori mai puţin decît în 2006. Dar şi preţurile la grîu au crescut de peste două ori, în acest an.
Realitatea şi cele dorite
În numărul precedent, redacţia a procedat la un experiment nou – calcularea independentă a creşterii preţurilor în Moldova. Chiar dacă Biroul Naţional de Statistică a abordat, ca să spunem mai domol, cu dezaprobare calculul alternativ al ratei inflaţiei, noi credem că experimentul are dreptul la existenţă. Să judece cititorii pe cît de realiste sînt studiile noastre, întrucît, din păcate, cifrele pe care le enunţă lunar Biroul Naţional de Statistică, deopotrivă cu declaraţiile optimiste ale Băncii Naţionale a Moldovei privind frînarea reuşită a creşterii inflaţiei le trezesc mari îndoieli şi consumatorilor simpli, şi specialiştilor.
În luna noiembrie, am monitorizat dinamica preţurilor la 24 de produse alimentare, trei mărfuri nealimentare şi cinci tipuri de servicii. În cazul produselor alimentare, la 13 preţurile s-au menţinut la nivelul celor din octombrie, 10 s-au scumpit şi doar făina în Piaţa Agricolă Centrală a capitalei s-a ieftinit de la 8,5 pînă la 7 lei pentru un kilogram.
Cel mai mult au crescut preţurile la morcovi – de la 5 pînă la 7 lei (40%), la struguri – de la 8 pînă la 10 lei (25%), la ceapă şi sfeclă – de la 5 pînă la 6 lei (20%).
În acelaşi timp, în pofida aşteptărilor alarmante, pîinea, cartofii, carnea, uleiul de floarea-soarelui, laptele şi brînza au menţinut poziţiile din octombrie.
Prin calcule simple este lesne de stabilit că principalele produse alimentare s-au scumpit în medie cu 6,5%.
Între mărfurile nealimentare, au crescut preţurile la motorină, cu 11,9%, şi la benzină, cu 7,3%. Dat fiind faptul că gazele lichefiate nu s-au scumpit, nivelul mediu al creşterii preţurilor a constituit 6,4%.
Între servicii, tarifele la apă, energie electrică, gaze, căldură şi telefon au rămas neschimbate în noiembrie. Astfel, indicele preţurilor de consum din luna noiembrie a alcătuit 4,3%.
Sîntem destul de autocritici şi nu pretindem obiectivismul absolut al ratei inflaţiei calculate, întrucît lista mărfurilor monitorizate este mult mai mică decît la Biroul Naţional de Statistică. În plus, nici geografia studiilor nu se compară cu cea de acolo, monitorizăm preţurile doar din Piaţa Centrală şi din magazinele nu prea scumpe. Şi totuşi, considerăm că cifrele noastre sînt mai realiste şi acceptăm discuţiile cu toţi doritorii, în paginile revistei.
Am încercat să discutăm cu Biroul Naţional de Statistică în privinţa preţurilor din octombrie, în particular, a celor la uleiul de floarea-soarelui. Probabil, încă nimeni nu a uitat că în octombrie uleiul în piaţă s-a scumpit de două ori şi scumpirea nu a lăsat fără atenţie nici chiar pe Prim-ministrul Vasile Tarlev, care a cerut studierea problemei şi adoptarea măsurilor de rigoare. Nu punem în discuţie argumentarea creşterii preţurilor, ci doar nu sîntem de acord cu statisticile oficiale, potrivit cărora în octombrie uleiul s-a scumpit cu doar 18,2%.
Exact la fel sînt contestabile şi alte poziţii, aşa că rata inflaţiei pe care Biroul a anunţat-o pentru luna octombrie, de 1,6%, trezeşte dubii. Putem să nu avem îndoieli în privinţa faptului că şi în noiembrie cifra oficială va fi, cel puţin, de trei ori mai mică decît cea neoficială.
Далее...
2008 – status quo se va menţine
Ar fi de prisos să le explicăm amănunţit cititorilor importanţa pe care o au indicatorii inflaţiei şi dobînda medie la credite, practic, pentru toate laturile vieţii social-economice. Ne vom permite doar să amintim că aceşti doi parametri influenţează în mod decisiv mărimea cheltuielilor pentru capitalul investit, care, la rîndul său, influenţează direct proporţiile procesului de reproducţie lărgită, dinamica numărului locurilor de muncă, proporţiile bazei impozabile, veniturile bugetului etc. Pentru acest motiv, este important principial ca la prognozarea perspectivei imediate să ne concentrăm asupra analizei, în primul rînd, a ratei inflaţiei şi preţului creditelor.Ne dăm bine seama că fiecare dintre noi poate avea propriile aprecieri asupra aceloraşi cifre şi fapte. Respectînd acest drept, am considerat că e de datoria noastră să însoţim prognozele şi evaluările publicate cu rîndurile dinamice ale principalilor indicatori financiari şi economici, pentru evaluarea critică a viziunii asupra perspectivei, pe care o propunem.
I
Aşadar, iniţial despre inflaţie. Starea ei, indiferent de caracter – deschisă, suprimată, determinată de cerere sau de costuri (importată) – poate fi anticipată, studiind evoluţia masei monetare (a agregatului M2).
Masa monetară (agregatul) M2 a ţării se modifică, precum se ştie, în virtutea factorilor următori:
- cumpărarea imobilelor şi a pachetelor de acţiuni importante de către nerezidenţi pe valuta pe care ei o aduc;
- cerinţele BNM privind majorarea capitalului normativ al băncilor; - remitenţele de la emigranţi; - împrumuturile din exterior;
- repatrierea valutei străine (cu convertirea ulterioară în valută naţională) din exporturi.
În trimestrul IV 2007, cel mai probabil, procesul de export al produselor alcoolice în Rusia se va restabili în volume considerabile. Ritmurile de creştere a transferurilor de la emigranţi abia de se vor diminua apreciabil. Va continua privatizarea proprietăţilor publice şi cumpărarea de către nerezidenţi a pachetelor de acţiuni mari, costisitoare ale băncilor. Parlamentului deja i-a fost trimis un proiect de lege privind o nouă sporire a cerinţelor faţă de capitalul normativ al băncilor. Împrumuturile din exterior cresc apreciabil datorită împrumuturilor întreprinderilor cu capital străin, luate de la companiile mamă ale acestora de peste hotare. Cu alte cuvinte, tendinţa de creştere a masei monetare nu se va schimba, va continua să devanseze ritmul de creştere a Produsului Intern Brut (PIB). Şi, din păcate, va continua să nu fie respectată astfel „regula de aur” a monetarismului privind corespunderea ritmurilor de creştere a PIB-ului cu ritmurile de creştere a masei monetare. Situaţia va fi comparabilă cu cea din anul 2004, precum vedem din Tabelul 1. Astfel, după anul 2007, creşterea masei monetare va constitui, cel puţin 45%, iar în termeni absoluţi – cel puţin, pînă la 18,1 mlrd. lei.
În anul 2008, vor creşte considerabil, probabil la nivelul anilor 2002-2003, încasările din exporturile de vinuri. În plus, tendinţa care s-a conturat, de împrumutare a mijloacelor financiare de către întreprinderile noastre cu capital străin de la companiile lor mamă din străinătate, se va intensifica apreciabil din cauza creşterii continue a scumpetei creditelor autohtone. Remitenţele emigranţilor nu au motive pentru diminuare. Astfel, judecînd după toate, spre sfîrşitul anului 2008, masa monetară, de asemenea, va creşte cu cel puţin 40% şi va constitui circa 24,2 mlrd. lei.
Această cifră poate creşte considerabil, neprognozat, dacă, totuşi, va fi “împinsă” decizia de comercializare a terenurilor cu destinaţie agricolă către nerezidenţi. Atunci, cetăţenii Moldovei, care au cumpărat în anii trecuţi multe sute de hectare de pămînt, vor putea să le revîndă la preţuri apropiate de cele europene, ceea ce se va solda cu suplimentarea masivă a pieţei moldoveneşti cu masa monetară.
Toate acestea ne permit să tragem următoarele concluzii:
1. Suma masei monetare, pasibile de sterilizare pentru prevenirea inflaţiei mari, va constitui în anul 2007, cel puţin 17,5 mlrd. lei, iar în 2008 – pînă la 23 mlrd. lei.
2. Pentru reducerea cheltuielilor BNM pentru sterilizare, va fi necesară reducerea ei pînă la nivelul anului 2002 sau 2005. Dobînda ei va trebui plătită băncilor în valoare de cel puţin 144 mln. lei în anul 2007 , şi cel puţin 240 mln. lei - în 2008. Iar pentru aceasta s-ar putea să nu fie de ajuns nici beneficiul propriu al BNM, nici acumulările de la bugetul de stat în contul datoriilor Guvernului (în buget au fost planificaţi 160 mln. lei pentru aceste scopuri)
Prognozînd rata inflaţiei, trebuie, cel mai probabil, să luăm în calcul următoarele: - volumul crescînd al masei monetare disponibile şi reducerea vitezei de circulaţie a acesteia din cauza dezavantajelor investirilor şi reinvestirilor în sectorul de producţie; - creşterea considerabilă a preţurilor la petrol, judecînd după toate, pînă la $105-110 pentru baril, în semestrul I 2008, cu sporirea ulterioară a impactului inflaţiei de costuri (importate); - continuarea exodului populaţiei şi reducerea aferentă a cererii interne, care se va diminua, de asemenea, din cauza „îngheţării” necesare obiectiv a salariilor şi altor plăţi, ca urmare a menţinerii pericolului inflaţiei galopante; - intensificarea, pe de altă parte, a turismului „de consum” din ţările membre ale Uniunii Europene, vecinii noştri apropiaţi şi sprijinirea, astfel, a cererii tot mai slabe pe piaţa de consum internă; - o uşoară creştere a salariilor în ramurile legate de producerea şi exportul de produse alcoolice şi stabilizarea nivelului salarizării în construcţii din cauza saturaţiei la care s-a ajuns pe piaţa imobilelor; - creşterea volumului plăţilor pentru depozite, la care dobînzile au o tendinţă de creştere.
Factorii enumeraţi sînt capabili să se compenseze reciproc, într-o măsură anumită, fapt ce permite frînarea ascensiunii inflaţiei, cel puţin, în anul 2008.
Or, trebuie să luăm în calcul faptul că continuă să “aştepte ocazia potrivită” ca să se impună cu glas tare fenomene negative ca:
- eventuala creştere „de şoc” a preţurilor la agenţii energetici;
- menţinerea listei extrem de limitate a produselor moldoveneşti de export competitive;
- reducerea „surprinzătoare” (precum se întîmplă de obicei) a remitenţelor de la emigranţi, în legătură cu obţinerea de către aceştia a permiselor de şedere şi cu plecarea masivă din Moldova a membrilor familiilor lor (în Italia numărul acestor persoane este deja de 100 mii, iar în Rusia se realizează din plin programul de acordare a domiciliului permanent foştilor cetăţeni ai URSS);
- creşterea deficitului fondului de pensii din cauza reducerii sistematice a persoanelor care muncesc (plătitorii la fondul de pensii) în raport cu numărul pensionarilor, fapt care va necesita sporirea dotaţiilor de la buget către fondul de pensii.
În prezent, la un număr de aproximativ 610 mii de pensionari revin doar 625 mii de angajaţi salarizaţi. În urmă cu încă 10 ani, în Moldova acest raport constituia 1 la 3. Ţările europene caută să nu admită reducerea pînă la un nivel mai mic de 1 la 6. Tocmai aceasta explică, cu toate dezavantajele acestei probleme, atitudinea lor binevoitoare faţă de imigrarea forţei de muncă şi aplauzele la adresa ţărilor care o furnizează.
Cu toate acestea, prognozele unor specialişti străini şi locali privind eventualul colaps al economiei moldoveneşti, cu instituirea aferentă a conducerii din exterior pentru administrarea, în primul rînd, a datoriei externe, deocamdată se răstoarnă prin existenţa unor importante rezerve valutare la BNM, care depăşesc 100% pragul lichidităţii financiare.
Or, faptul că datoria externă a Moldovei creşte iarăşi, fie şi lent, ne obligă să ne gîndim la măsurile de diminuare a “supraîncălzirii” sistemului financiar-monetar din cauza că ritmurilor de creştere a masei monetare devansează apreciabil ritmurile de creştere a PIB-ului, în primul rînd, iar în al doilea rind – în legătură cu sporirea constantă şi dramatică a ponderii sferei serviciilor (consumului) pe fundalul descreşterii la fel de dramatice a ponderii industriei şi agriculturii (producţiei) în structura PIB-ului. Din anul 2001 pînă în 2007, aceşti indicatori s-au redus de la 28 pînă la 14% în industrie şi de la 36 pînă la 16% în sectorul agrar. Totodată, drept “test de control” trebuie să servească dinamica raportului exporturi-importuri, care nu se ştie de ce, de mai mulţi ani, este apreciată drept parametru secundar.
II
Şi acum, despre preţul creditelor. Nu împărtăşim părerea că acest parametru de importanţă majoră pentru economie depinde numai şi numai de rata inflaţiei, mai ales, în condiţiile monopolismului sistemului bancar în sfera investiţiilor, pe piaţa mijloacelor de împrumut din Moldova. Datele din Tab. 2 arată că rata dobînzii la credite a avut tendinţe de descreştere şi atunci cînd inflaţia era mare.
În teoria economică, un caracter axiomatic are teza că Guvernul este principalul generator de inflaţie în orice ţară, în orice epocă. Dar în Moldova, în legătură cu monopolismul bancar, în prezent, şi acest sistem este cauza inflaţiei. Această concluzie se argumentează prin analiza marjei bancare şi ritmurile de creştere a venitului şi a profitabilităţii generale a capitalului acţionar al băncilor din Tab. 4. Acestea nu numai că sînt mult mai mari decît în orice altă ramură din Moldova, dar şi depăşesc de 1,5-2 ori indicatorii similari din majoritatea ţărilor europene.
BNM încearcă să se opună acestor tendinţe: - majorează rata de bază şi norma de rezervare a depozitelor. Astfel, pentru anii 2007-2008 trebuie să prognozăm reducerea ritmurilor de creştere a volumului de creditare a economiei, un nivel constant, descurajator de mic, al monetizării economiei, pentru că preţul creditelor va creşte inevitabil.
Totuşi, nu se va produce o reducere bruscă a ponderii creditelor pe termen mediu şi lung, corespunzătoare nivelului anilor 2000-2001.
Acest fapt este determinat de creşterea în ramura construcţiilor a nevoii de resurse de credit cu 6-10 % la sfîrşitul anului 2006 în volumul costului de deviz al obiectivelor pînă la 15-20%, întrucît pe parcursul anilor 2006-2007, spre deosebire de anii precedenţi, pe piaţa imobiliară oferta a devansat cererea şi organizaţiile de construcţii vor acoperi cu credite insuficienţa de venituri. Situaţia nu se va schimba nici în anul 2008, întrucît această piaţă este foarte inertă.
Scumpirea creditelor valutare în Moldova va spori împrumuturile luate de circa 1500 de întreprinderi cu capital străin de la companiile lor mamă, rată care va intensifica tendinţa de apreciere a cursului monedei naţionale la nivel de 10MDL:$1. Această prognoză se argumentează suplimentar prin deprecierea continuă a dolarului în raport cu toate celelalte monede de categoria I. Dar, ar fi cazul să spunem cu toată responsabilitatea că nu se va întîmpla vreo prăbuşire catastrofală a cursului dolarului pe pieţele mondiale. Ba mai mult, din anul 2009, ca urmare a caracterului ciclic al proceselor economice, începutul exploatării zăcămintelor de petrol prospectate în Brazilia, poziţiile dolarului se vor reîntări. Depozitele în valută străină, de asemenea, vor creşte, profitabilitatea lor mare, în raport cu media europeană, poate intensifica procesul de dolarizare.
Creşterea profitabilităţii depozitelor şi scumpirea creditelor, în 2008, va spori ispita nerambusrării lor, aşa că ponderea creditelor compromise ar putea să crească. În continuare, băncile, în condiţiile lipsei deja îndelungate de facto a birourilor pentru istoricul de credit, vor fi nevoite să înăsprească procedura de perfectare a gajului şi a creditării. Astfel, accesibilitatea mijloacelor de împrumut se va reduce şi mai mult, iar aceasta va complica suplimentar condiţiile reproducţiei lărgite de mărfuri. Structura ramurală a creditelor se va înrăutăţi, raportul dintre ritmurile de creştere a angajamentelor băncilor privind deservirea depozitelor şi ritmurile de creştere a veniturilor din credite vor continua să ofere prilej pentru afirmaţii despre prezenţa semnelor de „supraîncălzire” a sistemului bancar.
În Tab. 3 nu se prezintă indicatorii industriei, pentru că, din motive incerte, BNM şi organele de statistică unesc într-un rînd nişte ramuri incomparabile după parametrii tehnologici – comerţul şi industria. Ca rezultat, este imposibil să ne imaginăm tabloul complet al viitoarei situaţii a sectorului de producţie – de bază – al economiei.
III
Starea economiei naţionale şi intensitatea activităţii de investiţii, în particular, depind direct de politicile în domeniul depozitelor bancare la termen. Cu cît mai avantajos este să ţii banii la bancă şi să „trăieşti din dobînzi”, cu atît mai puţine motive există ca să te expui riscurilor de producţie, să extinzi producţia de mărfuri, exporturile acestora, să înfiinţezi şi să menţii locuri de muncă etc.
Prognoza evoluţiei indicatorilor politicii de depozite pe anii 2007-2008 este determinată de factorii următori: - rata de bază a BNM, mărimea marjei bancare, oscilaţiile de preţuri pe piaţa imobiliară şi piaţa valorilor mobiliare, gradul de liberalizare a procesului de emisii suplimentare şi vînzare a acţiunilor societăţilor pe acţiuni pentru suplimentarea capitalului circulant şi, incontestabil, perspectiva apariţiei de noi adrese pentru legarea disponibilităţilor financiare ale populaţiei (fonduri de investiţii de tip mutual, fonduri nestatale de pensii etc.).
Un impact decisiv îl poate avea, de asemenea, politica fiscală vizavi de veniturile din dobînzile la depozite şi vînzarea deschisă de hîrtii de valoare de stat la bursa de valori, fără mediere din partea băncilor.
Din cauza actualei stări nefavorabile a factorilor enumeraţi, valoarea totală a depozitelor va creşte considerabil. Totodată, ponderea depozitelor persoanelor juridice va creşte cu un ritm devansator în raport cu ponderea persoanelor fizice, în legătură cu aşteptata reducere apreciabilă, de pînă la «0», a impozitului pe beneficiu, creşterea corespunzătoare inevitabilă a profitabilităţii depozitelor şi menţinerea marjei la un nivel toarte ridicat – de peste 7%.
Creşterea cu 80% şi cu 60% a plăţilor pentru depozite va continua să reducă motivarea sectorului de producţie.
Caracteristica generală a economiei, ca una preponderent de servicii, se va menţine şi se va consolida.
În legătură cu ritmul mult mai avansat de creştere a veniturilor la depozite în raport cu creşterea salariului mediu lunar, generarea funcţiei de rentier se va intensifica.
IV
Respectiv, tendinţele demografice nefavorabile constituite se vor menţine.
Consecinţa directă a diminuării, pe parcursul multor ani, a motivării pentru investirea şi reinvestirea mijloacelor proprii de către rezidenţi şi nerezidenţi în sectoarele de producţie, din cauza profitabilităţii foarte mari a depozitelor, este reducerea numărului populaţiei economic active, a numărului locurilor de muncă salarizate şi intensificarea tendinţelor de emigrare. Respectiv, este problematic să aşteptăm ca cheltuielile de la buget pentru întreţinerea copiilor şi a bătrînilor rămaşi fără tutelă să se diminueze.
Aceasta, la rîndul său, nu permite prognozarea îmbunătăţirii dinamicii în stratificarea populaţiei sub aspectul situaţiei materiale, reducerea numărului copiilor care trăiesc în condiţii de sărăcie extremă.
Coeficientul Jinny a crescut de la 1 la 6, în anul 2001, pînă la 1 la10, în 2007.
În semestrul I 2007, la o cotă de 20% de populaţie cu cele mai mici venituri reveneau 5% din totalul veniturilor, iar la o cotă de 20% cu cele mai mari venituri - 50% din totalul veniturilor (adică 1 la 10). La sfîrşitul anului 2006, 4 din 10 copii erau extrem de săraci, iar în mediul rural - 6 din 10. Către sfîrşitul anului 2008, ca urmare a reîntregirii familiilor, gravitatea acestei probleme ar putea să descrească.
V
Tendinţele nefavorabile în creşterea disproporţiilor considerabile între sectorul de servicii şi cel de producţie ale economiei, în reducerea ponderii sectorului de producţie în volumul total al creditării, în creşterea numărului locurilor de muncă, sistarea migraţiei, ar putea fi diminuate prin realizarea următoarelor activităţi:
1. Liberalizarea, datorită reducerii cheltuielilor operaţionale, a pieţei valorilor mobiliare (PVM). Astfel, o parte considerabilă din masa monetară disponibilă ar putea fi capitalizată pe PVM; se va reduce presiunea asupra pieţei de consum, se va îmbunătăţi motivarea pentru reinvestirea fondurilor întreprinderilor în propria producţie, precum şi emisiile suplimentare şi vînzările de acţiuni, mobilizarea, astfel, a mijloacelor pentru dezvoltarea producţiei.
2. Instituirea impozitului pe veniturile din depozitele persoanelor juridice va spori şi mai mult motivarea pentru reinvestirea de către întreprinderi a fondurilor proprii. În prezent, Moldova este, practic, singura ţară în care aceste venituri nu se impozitează, adică se încurajează creşterea consumului.
3. Exact la fel de semnificativ, de zeci de ori, vor creşte rulajele de capitaluri pe PVM, dacă funcţiile de mari cumpărători vor fi reacordate fondurilor de investiţii. Acum, rulajele de capitaluri (tranzacţii nu de o singură dată cu mari pachete de acţiuni) pe această piaţă de importanţă majoră şi care este, în potenţial, un regulator firesc al proceselor inflaţioniste şi un „mecanism de accesare” a investiţiilor în economie, sunt extrem, nejustificat de mici.
4. Legarea mijloacelor băneşti disponibile poate fi crescută apreciabil dacă vor fi puse, în sfîrşit, în vînzare liberă hîrtii de valoare de stat. Măsurile enumerate şi alte măsuri, îndreptate spre frînarea creşterii nestăvilite a nevoii de sterilizare a banilor, cu menţinerea paradoxală a foamei de investiţii în sectorul de producţie, în ultimii ani, au fost comentate şi argumentate în repetate rînduri în presă şi la diverse forumuri.
Ele, însă, rămîn actuale şi acum, dovadă fiind datele din Tabelele 1,2,3,4,5. Astfel, este puţin probabil ca ele să fie solicitate şi în anul 2008, ca în industrie şi agricultură să înceapă, în sfîrşit, un boom investiţional, ca activismul în producţie şi exporturile de mărfuri să fie încurajate în fapte financiar.
Pentru acest motiv, prognoza generală pentru anul 2008 este următoarea: evoluţia tendinţelor negative pentru scopurile macroeconomice şi cele finale – demografice – vor menţine status quo.
În anul 2008, vor creşte considerabil, probabil la nivelul anilor 2002-2003, încasările din exporturile de vinuri. În plus, tendinţa care s-a conturat, de împrumutare a mijloacelor financiare de către întreprinderile noastre cu capital străin de la companiile lor mamă din străinătate, se va intensifica apreciabil din cauza creşterii continue a scumpetei creditelor autohtone. Remitenţele emigranţilor nu au motive pentru diminuare. Astfel, judecînd după toate, spre sfîrşitul anului 2008, masa monetară, de asemenea, va creşte cu cel puţin 40% şi va constitui circa 24,2 mlrd. lei.
Далее...Cum a fost anul politic 2007 pentru....
Vladimir VORONIN,
preşedintele Republicii Moldova. În 2007, Vladimir Voronin a înregistrat un şir de succese remarcabile, unele dintre care vor intra în istorie. Cel mai mare succes îl reprezintă pachetul de iniţiative privind liberalizarea economiei – amnistia fiscală, amnistia capitalurilor şi cota zero la impozitul pe profitul reinvestit.
Vladimir VORONIN,
preşedintele Republicii Moldova
În 2007, Vladimir Voronin a înregistrat un şir de succese remarcabile, unele dintre care vor intra în istorie. Cel mai mare succes îl reprezintă pachetul de iniţiative privind liberalizarea economiei – amnistia fiscală, amnistia capitalurilor şi cota zero la impozitul pe profitul reinvestit. Aceste iniţiative au creat condiţii favorabile pentru dezvoltarea economiei naţionale şi pentru diminuarea economiei tenebre. De asemenea, şeful statului a reuşit să refacă parţial relaţiile cu Rusia, ceea ce a condus la deblocarea exporturilor de vinuri în această ţară. Un efort al preşedintelui, care merită apreciat, sînt cele cîteva iniţiative în vederea soluţionării problemei transnistrene (în special, cea privind demilitarizarea ambelor maluri ale Nistrului). Deşi nu au dat efecte de ordin practic, aceste iniţiative demonstrează disponibilitatea Chişinăului de a merge la compromisuri în vederea soluţionării problemei transnistrene.
Pentru Vladimir Voronin, în calitatea sa de lider de partid, anul 2007 a fost unul nu atît de bun. Deşi Partidul Comuniştilor rămîne cea mai influentă formaţiune politică din Moldova, totuşi democraţii, unindu-se, au preluat puterea în 2/3 din raioane. Astfel, democraţii şi-au întărit considerabil poziţiile şi, dacă nu se vor compromite pînă în 2009, pot crea probleme serioase partidului condus de şeful statului.
Marian LUPU, preşedintele Parlamentului
Pentru speaker, anul 2007 nici pe departe nu a fost unul reuşit – nici în calitate de politician, şi nici în calitate de preşedinte al Forului Legislativ Suprem. Marian Lupu s-a încadrat suficient de mult în campania electorală, făcînd activ agitaţie în favoarea candidatului Partidului Comuniştilor la primăria capitalei Veaceslav Iordan, şi a fost nevoit după alegeri să împartă cu acesta eşecul său electoral. Se presupune că speakerul a intrat şi în dizgraţia personală a preşedintelui Vladimir Voronin (la mijlocul anului se auzise chiar că şeful statului i-ar fi propus speakerului să demisioneze), ceea ce reduce din şansele sale de a-i succede în funcţie actualului preşedinte.
În calitate de preşedinte de Parlament, Marian Lupu a înregistrat două succese relative – Parlamentul pe care-l conduce a reuşit să îndeplinească practic integral prevederile Planului RM-UE, dar şi să onoreze cea mai mare parte din obligaţiunile faţă de Consiliul Europei. Totodată, speakerul a pierdut puţin din autoritatea sa şi din puterea de a convinge, opoziţia parlamentară organizînd tot mai multe proteste şi atacîndu-l din ce în ce mai dur pe preşedintele Forului Legiuitor.
Dumitru BRAGHIŞ, liderul Partidului Democraţiei Sociale
Deşi noua formaţiune a ex-premierului Dumitru Braghiş avea doar ceva mai bine de un an de cînd fusese constituită, în alegerile locale generale aceasta s-a clasat printre primele cinci pe republică. Totuşi, votul acordat personal lui Dumitru Braghiş, care a candidat la funcţia de primar al capitalei, a fost unul nu chiar bun – doar 8%, pe cînd în 2005 el a acumulat circa 20%. După alegeri Dumitru Braghiş a reuşit să demareze procesul de unificare a forţelor social-democrate şi, dacă acest proces se va solda cu rezultate concrete, ex-premierul poate veni la următoarele alegeri parlamentare în fruntea unuia dintre cele mai puternice partide de opoziţie.
Dumitru DIACOV, liderul Partidului Democrat
Prima parte a anului 2007 a fost una foarte bună pentru Dumitru Diacov. În urma alegerilor locale partidul său ajunsese a treia formaţiune ca pondere în Moldova (după PCRM şi AMN), preluase puterea în trei raioane şi demonstrase că este unica formaţiune care în ultimii doi ani şi-a dublat ponderea electorală (de la 5 la circa 10%). Problemele pentru Dumitru Diacov au început după tensionarea relaţiilor cu ex-candidatul PDM la funcţia de primar al capitalei, Vladimir Filat. În rezultat, acesta a plecat din partid, fiind urmat de o bună parte din membrii şi susţinătorii PDM. Astfel, rezultatul bun al partidului în alegerile locale „s-a risipit”.
Vasile TARLEV, prim-ministru al Republicii Moldova
Pentru premier, anul 2007 a fost bun practic din toate punctele de vedere. El şi-a confirmat încă o dată faima de premier norocos, toate relele ocolindu-l. Astfel, deşi conduce Cabinetul de miniştri, nimeni nu l-a acuzat (cu excepţia unor forţe de opoziţie) de problemele apărute în asigurarea Moldovei cu gaze, de îndelungata criză a vinului, de ritmurile scăzute de creştere în agricultură, de faptul că nu a ştiut cum să atenueze o parte din efectele secetei etc. 2007 a fost practic unicul an de la 2001 încoace cînd nici prin culoare nu s-a vorbit de o eventuală demitere (demisie) a premierului. Pentru toate problemele s-au găsit vinovaţi şi responsabili, numai nu Vasile Tarlev. Acesta nu a fost implicat nici în campania electorală a alegerilor locale (la modul direct), astfel încît nimeni nu i-a pus în cîrcă responsabilitatea pentru eşecul relativ al comuniştilor în acest scrutin. În timp ce patimile politice ajungeau la cote maxime, Vasile Tarlev îşi vedea de treburile sale de premier şi în toamnă a reuşit să propună un buget pentru 2008 cu circa două miliarde de lei mai mare decît în 2007. În aceste condiţii, nici nu este de mirare că ratingul său politic este în continuă creştere, către finele anului ajungînd al doilea după Vladimir Voronin şi lăsîndu-şi cu mult în urmă potenţialii „concurenţi”.
Serafim URECHEAN, liderul Alianţei „Moldova Noastră”
Liderul AMN a oferit surpriza anului politic 2007 – formaţiunea sa a reuşit să preia, în rezultatul alegerilor locale generale, controlul asupra celor mai multe raioane (14), devansîndu-i în acest sens chiar şi pe comunişti. Serafim Urechean s-a mai spălat astfel de imaginea de „politician în declin politic” şi a dat o replică pe măsură celor care-i vedeau deja partidul ca şi dispărut de pe arena politică. Liderul AMN a luat un start bun pentru alegerile din 2009, căci, controlînd 14 raioane şi avînd imaginea de cea mai puternică formaţiune de opoziţie, AMN poate pretinde la rezultate destul de bune peste 1,5 ani. Unicul lucru ce-i poate fi reproşat lui Serafim Urechean în 2007 este faptul că a admis din nou tensionarea relaţiilor sale cu unii lideri de opoziţie, ceea ce-i poate crea probleme atît în procesul de guvernare a raioanelor unde conduce AMN, cît şi în campania electorală a alegerilor parlamentare următoare.
Vladimir FILAT, liderul Partidului Liberal Democrat
Rezultatul relativ bun pe care l-a înregistrat în alegerile primarului capitalei (circa 8%) l-a determinat pe Vladimir Filat să-şi ceară locul său sub soarele politicii moldoveneşti. Se spune că el i-a făcut aluzie lui Dumitru Diacov că ar fi cazul să-i facă loc în fruntea Partidului Democrat, dar, deoarece acesta nu a dorit să cedeze, Vladimir Filat şi-a lansat propriul proiect politic. PLD – a fost cel mai de succes proiect politic al anului, la el aderînd mai multe echipe din teritoriu, dar şi din capitală. Vladimir Filat a făcut o ofertă politică bună în 2007 – rămîne de văzut cît de atractivă va fi oferta sa electorală în 2009.
Iurie ROŞCA, liderul Partidului Popular Creştin Democrat
Pentru Iurie Roşca, anul 2007 a fost şi bun, şi rău, în aceeaşi măsură. Bun – pentru că, contrar aşteptărilor celor care-i preziceau „moartea politică” după alianţa cu comuniştii din 2005, a reuşit să-şi menţină ponderea electorală la acelaşi nivel (6-8%). Rău – pentru că doi ani de „participare” la guvernare nu i-au sporit popularitatea. Bun – pentru că a revenit în tabăra opoziţiei şi a pus umărul la debarcarea comuniştilor de la putere în unele raioane. Rău – pentru că gestul său a provocat revenirea la cazul dispariţiei lui Vlad Cubreacov, dezvăluirile în care pot ştirbi serios din imaginea PPCD şi a liderului său.
Oleg SEREBRIAN, liderul Partidului Social-Liberal
Anul 2007 a fost unul destul de reuşit pentru liderul social-liberalilor. În alegerile din republică, PSL a acumulat circa 4% şi a reuşit să-şi promoveze reprezentanţii în funcţii de conducere în teritorii, deşi mulţi credeau că în acest partid au rămas doar trei persoane. În special reuşită a fost a doua jumătate a anului, cînd PSL a ocupat locul doi, după comunişti, în alegerile anticipate din raionul Rezina. Dar cea mai tare lovitură Oleg Serebrian a dat-o, reuşind să se unească cu Partidul Democrat în Parlament şi punînd astfel bazele unei eventuale unificări a forţelor de centru în viitorul apropiat. În 2007, deşi nu a reuşit să-şi aducă partidul printre cele mai influente în Moldova, totuşi, Oleg Serebrian a găsit o formulă care i-ar putea permite să se menţină pe linia de plutire şi după 2009.
Dorin CHIRTOACĂ, primarul general al municipiului Chişinău
Dorin Chirtoacă a dat lovitura în 2007 – a devenit primar general al municipiului Chişinău şi cel mai tînăr lider politic cu pondere reală în Republica Moldova. Totuşi, imediat după alegeri, a comis un şir de greşeli care i-au redus din popularitate. Cea mai mare a fost faptul că nu a ştiut să găsească rapid soluţii eficiente pentru criza din Consiliul Municipal Chişinău, care a durat circa patru luni. Acum, în faţa lui Dorin Chirtoacă stau două mari probleme: 1) să-şi pregătească partidul suficient de bine pentru (cel puţin) a trece în Parlament în 2009 (în caz contrar, mitul despre „fenomenul Chirtoacă” se va destrăma); să încerce să reducă din influenţa asupra sa a unchiului său, liderului Partidului Liberal, Mihai Ghimpu (această influenţă este bună pînă la o anumită măsură, însă, dacă măsura e depăşită, Dorin Chirtoacă îşi riscă viitorul politic).
Cam aşa stau lucrurile
UN HOTAR IMPORTANT. Este important să totalizăm prin ceva orice etapă a vîrstei. Este bine cînd nu ne e ruşine să înscriem bilanţul la activ, pentru ca ulterior să-l opunem cu mîndrie pasivului – timpului pe care nu îl putem întoarce înapoi. Omul are nevoie de aceasta pentru emoţii pozitive, pentru a înţelege că etapa trăită a vieţii nu a fost una zadarnică. Pentru mine şi colegii mei, un fel de activ a devenit revista, al 150-lea număr al căreia Dvs. îl ţineţi în mîini. Începuturile ei au fost puse de buletinul subţire „Bănci şi Finanţe”, al cărui prim număr a apărut în mai 1995, cu un tiraj de 500 de exemplare.
Fiecare din cele 150 de numere ne-a fost dulce şi scump în felul său, ca o băutură proaspătă din endorfine. Ne bucuram nespus că le oferim cititorilor un cheag din ceea ce este mai important în viaţa finanţelor şi a băncilor, a business-ului şi a puterii. Iniţial, le prezentam cele dorite drept cele adevărate, spunînd că dorim să le fim utili oamenilor, din care mulţi se interesau cum să cîştige bani, iar cîştigîndu-i, căutau metode profitabile de aplicare şi multiplicare a lor.
Credem că în numărul al 150-lea este cazul să ne amintim de începutul drumului, să povestim cum a apărut ideea publicaţiei financiare. Recunosc că revista a apărut din „mantaua” agenţiei „INFOTAG”, care difuza, în anii 1990, produsul electronic „Bănci şi Finanţe”. La momentul primelor emisii de valori mobiliare (VM), efectuate de Ministerul Finanţelor, el era solicitat de nerezidenţii care cumpărau activ obligaţiuni trezoreriale. Acestea reprezentau o afacere profitabilă, asociată doar cu un risc valutar. În momentul scadenţei titlurilor, cursul de schimb al leilor pe dolari nu trebuia să difere de cursul la momentul cumpărării lor.
Pentru nerezidenţii deţinători de VM moldoveneşti erau utile informaţiile în limba engleză privind situaţia financiară de pe piaţa Moldovei. Ei erau îngrijoraţi de stabilitatea leului. Căci în caz de depreciere a acestuia, toate veniturile din VM puteau fi cheltuite pentru acoperirea diferenţei de curs. Dar guvernatorul BNM, Leonid Talmaci îşi menţinea opera într-o stare surprinzător de temeinică şi stabilă, care justifica cu vîrf şi îndesat riscurile investitorilor.
Aproximativ în aceeaşi perioadă, Prim-ministrul Andrei Sangheli conducea delegaţia Guvernului Moldovei la reuniunea Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale în SUA. Era însoţit şi de oameni de afaceri. În timpul vizitei la oficiul uneia din aceste instituţii financiare, a fost adusă vorba despre preţurile de consum în Moldova. Şi un colaborator al băncii a invocat datele dintr-un tabel privind inflaţia din buletinele de ştiri ale „INFOTAG”-ului. Nimeni nu a dat atenţie acest fapt, cu excepţia unui bancher care era în componenţa delegaţiei. Revenind la Chişinău, el m-a întrebat: „De ce despre produsul Dvs. în limba engleză se ştie la New York, dar puţini îl cunosc în Moldova?”.
Bancherul, al cărui nume nu îl putem divulga din cauza modestiei sale excesive, era nedumerit. Or, lucrurile erau foarte simple. Pe atunci, de un atare produs sub formă electronică aveau nevoie doar de cîţiva abonaţi, dispuşi să plătească pentru el. Dar trebuia să-i cunoşti pe atunci ca să le oferi produsul.
Din fericire, bancherul este un om adevărat, pentru care ajutorarea aproapelui nu reprezintă doar vorbe. Nu, nu ne-a propus bani, deşi conducea o bancă. Nu ne-a ajutat financiar, ci cu marea încredere că produsul financiar tipărit va fi solicitat şi apreciat. Timpul a arătat că încrederea mare în noi, pe care a transmis-o el, a devenit asistenţa principală, şi se pare că nepreţuită din partea sa.
Nu vom ascunde faptul că începutul a fost greu. Pe lîngă problemele financiare, eram dominaţi de deficitul de ştiri financiare. Pe atunci, băncile erau extrem de închise, şi trebuia să înfruntăm dificultăţi incredibile ca să obţinem o discuţie sinceră cu vreun bancher sau să obţinem cele mai mici informaţii.
Îmi aduc aminte de un coleg care timp de mai multe luni consecutiv nu a putut scrie un rînd despre una dintre principalele bănci, justificîndu-se că aceasta este extrem de închisă. Şi acum, peste mai mult de 10 ani, această bancă este extrem de conservatoare. Iar pe atunci, jurnalistul, de furie, era gata să scrie dialogurile pe care le purta la telefon cu referenţii din anticamera bancherului, care îşi îngrădeau preşedintele ca un zid, arătîndu-i agenda extrem de încărcată.
L-am sfătuit să-l aştepte pe bancher dimineaţa, la intrarea în bancă. Şi atunci cînd va apărea să-i spună cam următoarele: “Sînteţi un profesionist şi administraţi active, iar eu am sarcina să le povestesc oamenilor cum banii lor lucrează, la care riscuri se expun. Fără a discuta cu Dvs. eu nu o pot face într-o manieră profesionstă şi actuală...”.
Şi i-a reuşit. Acest pas sincer i-a stîrnit mila bancherului. Şi după primele publicaţii, el s-a pătruns de sentimentul colegialităţii şi de atunci tratează cu interes meseria jurnalistului care scrie pe teme financiare şi bancare.
De altfel, majoritatea cititorilor ştiu bine ce a urmat. Cu timpul, am reuşit să trecem de la buletin la formatul de revistă financiară, care deja de 10 ani apare cu denumirea „Profit” (în limba de stat) şi de 15 ani – cu denumirea „Bănci şi Finanţe” (în limba rusă). Revistele se tipăresc pe hîrtie bună, precum li se cuvine unor reviste prestigioase. Ne pregătim să facem un pas important ca să atingem nivelul lor şi sperăm să vă bucurăm în timpul apropiat.
Numărul al 150-lea este un hotar important. Am mers către el cu sprijinul nemijlocit al Dvs., pentru care vă sîntem recunoscători şi vă mulţumim. Dar timpul nu bate pasul pe loc. El ridică ştacheta la o altitudine nouă – de cea mai bună revistă de afaceri. Vom tinde în continuare să fim utili, informînd despre preocupările şi grijile business-ului, despre piedicile în dezvoltarea ţării. Vom rămîne şi pe viitor fideli devizei – să scriem despre cum să cîştigăm banii, cum să-i păstrăm şi să-i înmulţim. Şi atît. Cam aşa stau lucrurile.
P.S. Vă felicităm cu ocazia sosirii Anului Nou 2008 şi a Crăciunului! Vă adresăm urări de sănătate şi baftă, rezistenţă şi răbdare pentru cauza pe care o urmaţi. Să vă cîştigaţi banii uşor, fără mare efort şi aducîndu-le plăcere oamenilor care vă înconjoară.
