Vlad Filat, plecat deocamdată din Partidul Democrat, formează o echipă şi meditează asupra denumirii partidului său; Sergiu Mocanu a prezentat ceea ce, deocamdată, a denumit modest proiectul politic „O strategie pentru Republica Moldova”.


Esenţa proiectului este simplă şi, totodată, capabilă să devină atractivă pentru cetăţenii moldoveni: Mocanu propune renunţarea, pe un timp, la Transnistria, de dragul accelerării procesului de integrare în Uniunea Europeană. „Pe termen scurt şi mediu, criza transnistreană nu are o soluţie. Un termen lung de rezolvare a problemei ar putea însemna pentru Republica Moldova o perioadă nedefinită de insecuritate, sărăcie şi izolare de comunitatea europeană”, a subliniat ex-consilierul prezidenţial, pornit pe un drum politic independent.


El a propus instituirea, de-a lungul malului drept al Nistrului, a unui hotar administrativ, dar cu toate atribuţiile frontierei de stat. Mocanu este convins şi caută să-I convingă şi pe alţii că “prioritatea numărul unu a Republicii Moldova este integrarea europeană, şi nu reîntregirea ţării”. El propune revenirea la rezolvarea problemei transnistrene după integrarea în Uniunea Europeană.


„O asemenea strategie nu este un atentat la independenţa Moldovei, ci singura soluţie de integrare în UE. Sloganul noii strategii, pe care o lansează grupul de iniţiativă, este „În Uniunea Europeană cu teritoriul pe care îl controlăm”, a spus fostul consilier.


Ideile lui Sergiu Mocanu sînt pe înţelesul şi aproape de sufletul cetăţenilor moldoveni, obosiţi să colinde drumurile Uniunii Europene, în căutarea unui trai mai bun. Ei demult nu se mai interesează de perspectivele rezolvării conflictului transnistrean, ci visează să obţină paşaport românesc sau orice alt act de identitate care să le ofere dreptul de circulaţie liberă în spaţiul Schengen.


Or, renunţarea la Transnistria nu garantează deloc că Moldova va putea reveni la rezolvarea problemei după integrarea în UE şi va cîştiga „competiţia economică” cu Transnistria, anunţată în noul proiect. Cu ajutorul UE ea ar putea să învingă în competiţie, dar nu există nici o garanţie că procesul de integrare a Moldovei fără Transnistria se va reduce pînă la 10-15 ani. El poate dura la infinit, iar Transnistria poată fi pierdută definitiv.


În plus, deocamdată nu se ştie cum va fi tratată această ofertă la Bruxelles, căci funcţionarii de acolo au obiecţii concrete nu faţă de Tiraspol, ci faţă de Chişinău. Partea din teritoriu, pe care autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova nu o controlează, ar putea deveni un obstacol pe calea integrării europene. Dar aceasta într-un viitor îndepărtat, pentru că acum problema transnistreană nu împiedică deloc autorităţile moldovene să îndeplinească Planul de Acţiuni R.Moldova- UE şi alte angajamente ale Chişinăului. În plus, Comisiei Europene îi este mai comod să controleze Transnistria, monitorizînd graniţa prin intermediul misiunii sale de asistenţă (EUBAM), decît să lase regiunea în voia sorţii în cazul în care strategia propusă de Mocanu va fi realizată.


Însuşi autorul recunoaşte că strategia sa nu este nouă, ci a „planat în aer”. Mai mult decît atît, cercuri politice interesate, cărora membrul de atunci al Frontului Popular, Sergiu Mocanu, le era foarte apropiat, au propus Chişinăului, încă în anul 1991, să se dezică de Transnistria şi să se unească cu România – să traseze „linia de demarcaţie” de-a lungul rîului Nistru. Bucureştiul încă nici nu visa să adere la UE, dar îşi dădea seama şi pe atunci de dificultăţile care pot exista în reglementarea transnistreană. Mai tîrziu, un cunoscut publicist moldovean a lansat această propunere cu titlu de subiect de discuţii, nimic mai mult.

Sondajele de opinie confirmă descreşterea interesului cetăţenilor Moldovei faţă de reglementarea transnistreană. Cetăţenilor moldoveni, plecaţi în Italia, Portugalia şi chiar în Rusia, nu le mai pasă de modul în care va fi rezolvată problema transnistreană. Or, nimeni la Bruxelles nu le poate garanta că dezicerea de Transnistria va accelera procesul de integrare a Moldovei în Uniunea Europeană. Cel puţin, pentru că Planul de Acţiuni R.Moldova – UE se îndeplineşte prost din cale afară, nu din vina separatiştilor de la Tiraspol, ci din vina funcţionarilor chişinăuieni.

Apoi apăruse planul politologului rus Stanislav Belkovski, care, în urmă cu cîţiva ani, nu numai că a propus, ci chiar a prezis apropiata unire a Moldovei cu România şi aderarea lor împreună la Uniunea Europeană, fără regiunea transnistreană. Previziunea a fost primită ca o provocare, iar Belkovski a atras critici dure din partea întregii elite politice moldoveneşti (şi române).


De menţionat că Sergiu Mocanu nu a putut răspunde întrebărilor jurnaliştilor despre deosebirea dintre „strategia” sa şi planul lui Belkovski. A scăpat cu gluma că planul lui Belkovski fusese întocmit în limba rusă.


Ar fi de remarcat faptul că nici oferta Preşedintelui României, Traian Băsescu, care, în vara anului 2006, a propus Republicii Moldova să adere la UE împreună cu România, pe 1 ianuarie 2007, şi abia după aceasta să revină la reglementarea transnistreană, nu se deosebea mult de aceste planuri. Iniţiativa lui Băsescu stîrnise o avalanşă de critici din partea Chişinăului oficial, în persoana Preşedintelui Vladimir Voronin. Apropo, anume această declaraţie a lui Băsescu a deteriorat definitive relaţiile dintre Moldova şi România, care rămîn nerefăcute şi acum.


Nu de alta, dar tocmai Sergiu Mocanu era pe atunci consilier prezidenţial responsabil de relaţia cu România. Şi atunci, şeful statului îşi reiterase poziţia potrivit căreia „reintegrarea Moldovei este prioritatea actualei guvernări”. De altfel, Voronin nu a trădat niciodată această poziţie, pe care a proclamat-o după investirea sa în funcţie, pe 7 aprilie 2001. Aceasta îi era poziţia şi în ziua următoare celei de intrare în exerciţiul funcţiunii, pe 8 aprilie, cînd Vladimir Voronin s-a întîlnit cu liderul Transnistriei, Igor Smirnov, şi la sfîrşitul anului 2003, cînd integrarea europeană a fost declarată obiectiv strategic al Republicii Moldova.


Astfel, sînt surprinzătoare afirmaţiile lui Mocanu că el „a încetat să-i mai fie loial şefului statului în momentul în care Voronin a schimbat accentele şi a declarat reintegrarea Moldovei un obiectiv mai prioritar decît integrarea europeană”. Se pare că nu loialitatea e la mijloc, ci faptul că Sergiu Mocanu a stat prea mult pe un loc şi s-a decis, în sfîrşit, să constituie un partid propriu. De altfel, el nu a ascuns mult timp acest scop sub haina proiectului „O strategie pentru Republica Moldova”. Chiar în prima conferinţă de presă, el şi-a anunţat intenţia de aşi transforma proiectul într-un partid politic.

În anul 1992, cunoscutul poet moldovean, Grigore Vieru, formulase oficial ideea renunţării la Transnistria. În anul 1999, a argumentat-o jurnalistul Boris Vieru, apoi Constantin Tănase, iar nu demult - Petru Bogatu. Propunerile jurnaliştilor au fost percepute ca „o invitaţie la discuţii”. Ele au stîrnit anumite reacţii, dar aici dezbaterile s-au sfîrşit.

Se pare că nu loialitatea e la mijloc, ci faptul că Sergiu Mocanu a stat prea mult pe un loc şi s-a decis, în sfîrşit, să constituie un partid propriu. De altfel, el nu a ascuns mult timp acest scop sub haina proiectului „O strategie pentru Republica Moldova”. Chiar în prima conferinţă de presă, el şi-a anunţat intenţia de aşi transforma proiectul într-un partid politic.


“De aceasta este nevoie inclusive pentru o concurenţă politică sănătoasă şi identificarea liderilor în aceste condiţii. Acum, nu există lideri politici care să poată să i se opună lui Vladimir Voronin – o personalitate politică puternică”, a spus Mocanu.


Greu de presupus că fostul consilier l-ar fi studiat pe fostul său şef „din interior” ca să i se poată opune eficient. Cum nu se poate spune că Sergiu Mocanu nu se teme de „concurenţă sănătoasă”. În anul 2002, el a luptat pentru postul de lider al opoziţiei liberale în coalizare, devenite ulterior componentă a Alianţei „Moldova Noastră”. Pierzînd alegerile într-o luptă onestă, Mocanu s-a retras din partidul de opoziţie şi, potrivit propriilor mărturisiri, s-a rugat să fie angajat în calitate de consilier al Preşedintelui Vladimir Voronin. După care l-a ajutat să lupte împotriva opoziţiei, a stabilit relaţiile cu România şi chiar a favorizat profitarea de Preşedintele Traian Băsescu pentru ca Preşedintele Voronin şi Partidul Comuniştilor să obţină succes în alegerile din anul 2005.


În mod evident, Sergiu Mocanu deja vede noul partid în fruntea căruia va merge în alegerile din anul 2009. Dar aceasta nu înseamnă că a decis să lupte pentru putere în mod independent. Fostul consilier prezidenţial, chiar dacă încearcă să-l critice pe fostul său şef, nu vrea în mod vizibil să se certe cu Vladimir Voronin şi cu PCRM. Astfel, observatorii politici nu exclud că la spatele său ar sta autorităţile actuale, care încearcă să „dezbine” electoratul. Se ştie că, cu cît mai multe partide participă la alegeri şi nu ajung în Parlament, cu atît mai multe voturi vor împărţi liderii, printre care, cu siguranţă, va fi PCRM.


Replica dură, dată de către fostul coleg de serviciu, consilierul prezidenţial Marc Tcaciuc, era menită să dezmintă această ipoteză. El i-a amintit lui Mocanu, cum acesta a venit la lucru la Preşedinţie şi cum a plecat – nu pentru că era „neloial” şefului statului, ci din cauza „unei încălcări de ordin disciplinar-organizatoric”.


De altfel, nu aceasta contează, ci existenţa unei replici din partea Preşedinţiei ca atare. S-ar putea ca declaraţia de răspuns să fi fost sinceră. Dar s-ar putea ca Sergiu Mocanu să fi „trecut de anumite limite” şi şi-a depăşit atribuţiile, atunci cînd l-a numit pe Voronin frînă pe calea integrării europene. Deocamdată, nu se poate afirma definitiv că proiectul politic al lui Sergiu Mocanu nu este decît o verigă din lanţul complicat de cucerire (sau menţinere) a puterii în alegerile din anul 2009. Numai campania electorală şi rezultatele acesteia vor oferi răspunsuri la aceste întrebări. Dar mai trebuie să ajungem cu zile pînă la ea. Partidele de pe eşichierul politic al Moldovei vor putea fi renumărate în toamna anului viitor. Mai aproape de alegeri, socoteala va fi mai exactă.