Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 9 (171), septembrie 2009
Agricultura ecologică: investiţie de perspectivă
Tendinţa de a duce un mod de viaţă sănătos a ajuns şi în R. Moldova. Moldovenii, în special cei de la oraş, au început să investească în ultimii ani tot mai mult în sănătate, frumuseţe şi în produsele alimentare pe care le consumă. Acestea nu trebuie să fie doar gustoase şi apetisante, dar şi mai nou, ecologic pure. De altfel, anume acest lucru i-a determinat pe mulţi fermieri să se reorienteze: de la agricultura obişnuită spre cea ecologic pură.
An de an, numărul celor care optează pentru produsele ecologic pure este tot mai mare. La moment, circa 5% din toate produsele agricole ce se vînd în spaţiul Uniunii Europene le constituie anume cele ecologice. De altfel, cu începere din anul 2010, Comisia Europeană va lansa o amplă campanie de promovare a acestor produse. „Oamenii sînt interesaţi de agricultura şi alimentele ecologice. Lor le pasă de numeroasele calităţi deosebite ale acestor produse. Le pasă şi de faptul că agricultura ecologică pune accentul în mod special pe producţia cu inputuri scăzute, pe protecţia resurselor naturale şi a biodiversităţii. De asemenea, le pasă de contribuţia pe care agricultura ecologică o poate aduce la dezvoltarea economică a comunităţilor rurale”, spune Mariann Fischer Boel, Comisar pentru agricultură şi dezvoltare rurală.
În R. Moldova această ramură a agriculturii se dezvoltă mai greu, dar cu siguranţă că are mari perspective. Statul, pentru a motiva fermierii să investească în acest domeniu, oferă diferite subvenţii. Astfel, cu începere din acest an, exportatorii de produse ecologice din Moldova primesc din partea statului subvenţii la comercializarea produselor ecologice. Respectiv, este subvenţionat 40% din preţul produselor agroalimentare ecologice exportate şi 20% la preţul produselor agroalimentare ecologice realizate pe piaţa internă. În acest sens, statul a acordat subvenţii pentru realizările pe piaţa internă în valoare de 1,7 mil. lei, pentru producţia exportată – 2,48 mil. lei. De asemenea, Guvernul mai acordă subvenţii de susţinere şi promovare a unei agriculturi ecologice. Astfel, pentru perioada de conversiune a terenurilor în anul I se acordă o sumă de 700 lei/ha, iar în anul II – 400 lei/ha. În total, în acest sens, pentru anul 2009 au fost alocate 770 mii lei.
Iurie Senic, şef interimar de direcţie la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare: În anul curent, circa 3 mii de hectare de terenuri agricole cu culturi anuale şi multianuale vor primi certificate ecologice după trei şi, respectiv, doi ani de conversiune. În total, vor primi certificate 21 de producători agricoli. Din suprafaţa menţionatã 650 ha vor constitui plantaţiile multianuale, restul fiind plantaţii anuale, în special, de floarea-soarelui, grîu, porumb-boabe, legume, la cultivarea cărora s-au respectat cerinţele ecologice De certificarea producţiei ecologice se vor ocupa patru companii, inclusiv două autohtone, care sînt acreditate în sistemul naţional de evaluare a calităţii.
În anul 2008, suprafaţa terenurilor agricole din republică a constituit 22 mii de hectare, iar volumul produselor ecologice exportate a atins aproape 24 mii tone. În total, suprafaţa terenurilor încadrate în sistemul agricol ecologic se cifrează la 32 mii ha.
Iurie Senic: Producătorii din Moldova preconizează să exporte în anul curent aproximativ 32 mii tone de produse agroalimentare ecologice, dintre care 16 mii tone deja au fost livrate. Cea mai mare parte, tradiţional, este exportatã în lunile septembrie-octombrie. Printre cele mai solicitate produse agricole ecologice exportate de fermierii moldoveni se numără miezul de nucã, fructele uscate, dar şi uleiul de floarea-soarelui.
Vinificatorul personal
În condiţiile în care criza financiară a afectat ramura vitivinicolă poate mai mult decît alte ramuri, unii vinificatori nu-şi pierd speranţa în bine şi lansează noi idei de afaceri, care, dacă nu în viitorul apropiat, apoi în cel îndepărtat au toate şansele să se transforme în afaceri profitabile. Unul dintre aceştia este şi Sergiu Galuşca, vinificator, care activează în calitate de oenolog consultant sub egida dlui dr. Gheorghe Arpentin, preşedintele Uniunii Oenologilor din Moldova.
Sergiu Galuşca a lansat la începutul lunii septembrie, 2009 , proiectul “Vinuri cu personalitate”, care are drept scop producerea unui vin ce aparţine strict de numele unei personalităţi, care va fi un vin-unicat. Materia primă ce va fi utilizată la producerea acestor vinuri va fi luată chiar de pe cele 8 ha de viţă de vie ce aparţine familiei Galuşca.
Sergiu GALUŞCA: Familia mea are în jur de 8 ha de viţa de vie, avem soiuri ca Chardonnay, Sauvignon Blanc, Rcaţiteli, Merlot şi Saperavi. La fel, am contractat alţi struguri din sudul şi centrul Moldovei. În general, dau o foarte mare importanţă originii materiei prime, iar cauza crizei în vinificaţie constînd în faptul că sînt foarte multe oferte de struguri de calitate, din zone favorabile. La producerea vinului unicat nu voi utiliza vin învechit, deoarece ideea proiectului este ca clientul să-şi amenajeze o mică colecţie de vinuri la el acasă cu condiţiile necesare şi să-şi învechească propriul vin.
Dacă iniţial, vinificatorul se gîndea să producă vinurile la o fabrică de vinuri, ulterior a decis să le producă la casa părintească, unde are în dotare două beciuri mari, cu condiţioner. De asemenea, vinificatorul a procurat 15 butoaie de stejar noi, 5 vase de inox, un zdrobitor desciorchinător, produse pentru fermentare şi menţinerea vinului.
Sergiu GALUŞCA: Proiectul meu este o soluţie pentru cei care doresc ceva mai bun. Calitatea înaltă a vinului este garanţia reputaţiei noastre, preţul rezonabil este regula noastră. Cei care vor dori să facă o comandă de vin cu personalitate, vor trebui să facă o comandă minimă de, cel puţin, 300 de sticle de vin, iar preţurile încep de la 60 lei/sticla. Clientul decide din ce struguri va fi produs vinul, va fi un sepaj sau un cupaj şi îşi va modela eticheta vinului cu propriul nume. Planific să produc în acest an 5 mii de sticle de vin propriu şi personalizat.
Cît priveşte imaginea vinurilor moldoveneşti, Sergiu Galuşca crede că vinificatorii moldoveni ar trebui să investească mai mult în promovarea acestora şi să spună clar ce şi cît vin se produce în Moldova, or atît consumatorii europeni, cît şi cei ruşi să nu se simtă păcăliţi.
Sergiu GALUŞCA: Situaţia în ramura vitivinicolă este catastrofală. Fabricile de vinuri au 1,2 mlrd. lei datorii faţă de bănci, 200 milioane de lei - datorii faţă de furnizorii de struguri, 45 de fabrici de vinuri se află în proces de lichidare sau stau sub sechestru, zeci de mii de muncitori şi specialişti care astăzi nu au de muncă. Cred că acum este momentul să reformăm întreaga industrie, deoarece o începem de la zero. Este necesar ca noul guvern să liberalizeze exportul de vin, să ofere suport fabricilor de vinuri.
Vinificatorul mai îndeamnă viitorul Guvern să ofere posibilitate de a activa proprietarilor mici de viţă de vie, care au materia primă, dar nu au avut dreptul de a produce vin (cu excepţia celui de consum propriu). Astfel, micii producători de vinuri să aibă posibilitatea să producă, să îmbutelieze, să vîndă şi să exporte propriul vin.
„Afaceri” cu telefoane mobile sau Care este ţara de origine a telefonului Dvs. mobil?
Telefonul mobil de mult nu mai este un lux, ci un atribut indispensabil al activităţii de zi cu zi. Discutăm la telefonul mobil oriunde, oricînd şi cu oricine, mai ales că preţurile fixate de operatorii de telefonie mobilă sînt din ce în ce mai accesibile. Fiind solicitat de tot mai multe persoane în ultimii ani, telefonul mobil a constituit şi motivul iniţierii unui nou tip de afaceri - cel al importului ilegal.
În prezent, oferta de telefoane mobile pe piaţa din R.Moldova este una cît se poate de generoasă. Magazinele abundă în diverse tipuri de telefoane, pe gustul şi pentru buzunarul fiecăruia. Odată cu creşterea veniturilor, tot mai mulţi clienţi optează pentru un telefon cît mai modern şi performant, fabricat de companii cu renume. Or, se pare că nu toate telefoanele pe care scrie Nokia, Samsung sau Ericsson sînt, într-adevăr, produse de aceste firme.
Astfel, potrivit poliţiei, loturi impresionante de telefoane mobile au fost şi continuă să fie introduse în ţară pe cale de contrabandă. Multe cazuri sînt depistate, dar multe, din păcate, nu. În unul din aceste cazuri înregistrate în 2009 poliţia a descoperit, în incinta unei întreprinderi specializate în comercializarea telefoanelor mobile, un lot de telefoane fără acte de provenienţă în valoare de circa 2,3 mil. lei. Potrivit forţelor de ordine, telefoanele erau aduse pe cale de contrabandă din China, iar cu ajutorul unui aparataj performant din oficiu acestea erau reprogramate, iar tastatura era schimbată conform cerinţelor europene. Ulterior, aceste telefoane erau comercializate pe piaţa din R.Moldova ca fiind produse în ţările Uniunii Europene.
Într-un alt caz, poliţia a depistat o partidă de telefoane de contrabandă de model Samsung, Nokia, Sony Ericsson (120 de unităţi), în valoare de 200 mii lei, transportate în sistemul de ventilare al unui autocar, care circula pe ruta Odessa-Bălţi. Poliţia susţine că telefoanele au fost procurate de la piaţa km7 din Odessa şi introduse în R.Moldova prin contrabandă. Şirul acestor cazuri ar putea continua cu siguranţă.
Prin urmare, descoperirile poliţiei trebuie să ne pună în gardă atunci cînd intenţionăm să achiziţionăm un telefon mobil, în special dacă optăm pentru unul performant în materie de design şi funcţionalitate. Nu de alta dar, cel puţin deocamdată, reputaţia produselor chineze mai lasă de dorit şi nu am vrea să cumpărăm un telefon mobil la preţuri europene, dar de calitate chineză.
Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în ianuarie-iulie 2009, în R.Moldova au fost importate circa 55 mii de telefoane mobile. Acest număr este destul de mic în comparaţie cu cel al telefoanelor mobile aflate în vînzare. Doar pe bulevardul Ştefan cel Mare din capitală sînt amplasate zeci de magazine şi buticuri, care au în vînzare sute de telefoane mobile. Pe de altă parte, poliţia evită să furnizeze date concrete cu privire la valoarea totală a telefoanelor mobile de contrabandă depistate anual în R.Moldova. De asemenea, mai mulţi distribuitori de telefonie mobilă au evitat să discute cu noi despre importul telefoanelor mobile, invocînd “lipsa de timp”.
Potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, în cel de-al doilea semestru al anului 2009, toţi operatorii de telefonie mobilă din R.Moldova aveau 2,7 mil. de abonaţi, la o populaţie de 3,4 mil. de locuitori cît are Moldova actualmente.
În consecinţă, din considerentul că o bună parte a telefoanelor sînt aduse pe cale de contrabandă, formînd “piaţa neagră a telefoniei mobile”, este foarte dificil de stabilit cu exactitate cîţi bani circulă anual pe piaţa telefoniei mobile din Moldova. Cu toate acestea, avînd drept reper cifra de 2,7 mil. de abonaţi, costul mediu al unui telefon mobil de $150-200, precum şi periodicitatea medie de schimbare a unui telefon mobil (potrivit opiniei unor specialişti în jur de un an), ajungem la concluzia că anual cifra de afaceri pe piaţa telefoniei mobile în R.Moldova se estimează la $405-540 mil., luînd în calcul atît piaţa legală, cît şi cea ilegală a telefoniei mobile.
Concluzii
Se pare că la moment autorităţile statului nu sînt în stare sau nu doresc să lupte eficient cu contrabanda de telefoane mobile. Dar unde nu reuşesc autorităţile, ar putea obţine succese cumpărătorii. Pentru că în ultimă instanţă, doar aceştia decid să procure sau nu un telefon mobil, sau orice alt produs, fără acte de provenienţă şi de o calitate dubioasă. Cu cît mai mulţi cumpărători vor spune nu acestor produse, cu atît mai repede se va micşora piaţa ilegală de telefoane mobile. Cumpărătorii ar trebui să fie foarte atenţi anume la acest produs, deoarece, cel puţin deocamdată, telefoanele mobile nu sînt cele mai inofensive aparate, emiţînd unde, care, potrivit specialiştilor, sînt destul de periculoase organismului uman.
Consulting-ul de comunicare – o inovaţie pentru Moldova
Progresul şi dezvoltarea implică atît „reformarea” vechilor profesii, cît şi apariţia celor noi. Una dintre acestea este şi cea de consultant de comunicare. În Occident, această meserie este utilizată pe larg, iar în Moldova se fac doar unele încercări timide în acest sens. Peter-Vlad (?) IANUSEVICI este un reprezentant al acestei profesii. Timp de mai mulţi ani el a practicat-o în Germania, iar recent s-a stabilit cu traiul în Republica Moldova şi face unele încercări de a o implementa şi aici. El a acceptat să acorde un interviu reporterului „Profit”, Igor VOLNIŢCHI, în care a dezvăluit detaliile ce ţin de această meserie.
„Profit”: Ce înseamnă să fii consultant de comunicare?
V.I.: Consultantul de comunicare este persoana care măreşte profitul unei firme prin îmbunătăţirea proceselor interne. Acestea sînt prin definiţie dependente de calitatea comunicării. Aici însă este de adăugat că există două tipuri de consultanţă în comunicare: prin training şi prin coaching. Traininerul lucrează cu un grup, în timp ce aşa-numitul coach lucrează cu o singură persoană.
„Profit”: Cît de răspîndită este profesia aceasta în Occident şi cine are acces la ea?
V.I.: Mă voi referi la Germania, spaţiu în care prestez servicii de consultanţă. Numărul de traineri este nelimitat, el fiind reglat de cererea de pe piaţă şi de calitatea serviciilor oferite. Oricine poate deveni trainer de comunicare, eu însă recomand firmelor şi organizaţiilor din Moldova colaborarea cu un consultant de formaţie psihologică sau apropiată comunicării. La fel de important este ca trainerul ales să aibă o experienţă vastă în domeniul dat. În afară de aceasta, ar fi de preferat să aveţi şi o recomandare din partea cuiva care deja a lucrat cu trainerul respectiv şi a fost mulţumit de serviciile prestate. În ce mă priveşte, împreună cu firma cu care colaborez în Moldova, avem ca principiu de bază returnarea investiţiei clientului în cazul în care acesta nu este mulţumit de calitatea pe care noi o oferim. Avantajele acestui sistem sînt că, pe de o parte, clientul poate fi sigur de calitatea ridicată a serviciilor, iar pe de altă parte, pentru noi, fiecare training înseamnă o motivare specială şi implicare sută la sută.
„Profit”: Cine sînt beneficiarii consultantului de comunicare?
V.I.: La general vorbind - oricine. Lumea afacerilor este prima care intră în discuţie. În procesul de globalizare pieţele de desfacere se deschid şi se măresc, iar comunicarea devine elementul esenţial în relaţia cu partenerii, distribuitorii şi clienţii finali.
În cadrul politic, comunicarea joacă acelaşi rol esenţial - de a transmite mesaje clare, concrete şi motivante. Vom vedea că părţile implicate în procesul de adoptare a deciziilor politice vor fi nevoite din ce în ce mai mult să-şi îmbunătăţească metodele de comunicare.
Societatea civilă are şi ea nevoie de mijloace de comunicare eficiente care să-i permită influenţarea opiniei publice şi, implicit, a vieţii politice.
„Profit”: De ce ar trebui serviciile unui consultant?
V.I.: Este nevoie de consultanţi pentru că aceştia „sînt mult mai ieftini, fiind mai scumpi”. Chiar dacă sună paradoxal, acesta este adevărul – consultantul este persoana care dispune de cunoştinţe vaste în domeniul în care activează. De obicei, el este angajat pe termen scurt pentru a pune bazele unui sistem dorit de client. Aceste sisteme noi duc la creşterea productivităţii şi, implicit, a profitului firmei. Iată de ce, chiar dacă investiţia iniţială este considerabilă, efectele şi rezultatele depăşesc mult această investiţie. În vînzări, de exemplu, se vorbeşte despre creşterea profitului cu pînă la 30 la sută după un training de vînzări. Comparată cu Germania, Moldova mi se pare o ţară în care potenţialul de creştere este foarte mare. Trebuie să ne gîndim că ţările vestice au recunoscut din anii 60 ai secolului trecut importanţa programelor de dezvoltare a angajaţilor, în timp ce structurile estice descoperă acum valoarea acestor programe.
„Profit”: Este Moldova pregătită pentru implementarea şi acceptarea profesiei de consultant?
V.I.: O firmă care are mai mult de 10-15 angajaţi şi nu investeşte în dezvoltarea abilităţilor angajaţilor nu are viitor. Din fericire, pe piaţa moldovenească deja activează firme conştiente de necesitatea perfecţionării proceselor de afaceri şi avem din ce în ce mai multe semnale că şi celelalte firme sînt pregătite să le urmeze. De fapt, ce semeni azi, culegi mîine.
„Profit”: Este mediul politic mai pregătit pentru implementarea şi acceptarea profesiei de consultant?
V.I.: Multe persoane din mediul politic îşi dau seama de importanţa comunicării. Am văzut deja schimbări în discursul unor personalităţi publice. La nivelul retoric şi al comunicării lucrurile s-au îmbunătăţit, rămînînd însă loc şi de mai bine. În ultima campanie electorală a lipsit un discurs persuasiv, de convingere, care să se focuseze mai mult pe un plan de viitor şi mai puţin pe trecut. Majoritatea partidelor au oferit alegătorilor imagini din trecut şi perspective diabolice/macabre ale viitorului în cazul în care adversarii politici ar ajunge la putere. Atît la Partidul Comuniştilor, cît şi la cele patru mari partide din fosta opoziţie, am simţit lipsa unei viziuni motivante despre cum ar trebui să arate Moldova într-un viitor pe care toţi îl numesc european.
În afară de aceasta m-aş fi bucurat să aud folosirea mai multor metode clasice de retorică, precum ar fi triada, metafora şi comparaţia. Apropo, această ultimă enumerare de trei argumente se numeşte triadă şi îşi ia forţa retorică din asocierea biblică cu Sfînta Treime.
„Profit”: Ce presupune munca unui consultant?
V.I.: Activitatea unui consultant depinde numai şi numai de necesităţile clientului. Astfel, angajarea unui consultant poate să varieze între doar o zi şi cîteva luni, eventual ani de zile. De obicei, programul de lucru al unui consultant este foarte flexibil, el depăşind de multe ori normele de muncă obişnuite. Pilonii pe care îi clădim şi pe care se bazează succesul clienţilor noştri sînt din domeniul Comunicării Eficiente, Abilităţilor de Vînzare şi Negociere, Leadership-ul, Team-building-ul, Managementul Conflictelor, Prezentorica, Managementul Stresului, Managementul Timpului, Programarea Neurolingvistică. După cum vedeţi, toate aceste oferte sînt, de fapt, direct legate de capacităţile pe care trebuie să le aibă un lider modern. În cadrul programului European Leadership Academy am lansat, împreună cu o echipă de traineri internaţionali, un set de traininguri care asigură trecerea de la persoană la personalitate şi transferul accentului de la administrator la lider. Este gîndit ca un program multidimensional: Personalitatea (Eu), Echipa (Noi) şi Organizaţia (Sistemul) şi poate fi considerat alfabetul unui Lider adevărat. Participanţii dispun la sfîrşitul programului de abilităţi practice în comunicare, prevenirea şi rezolvarea de conflicte, prezentare şi discurs public, motivarea angajaţilor, precum şi time şi stress management. Din această ecuaţie au de cîştigat toate părţile implicate – atît participanţii la nivel personal, cît şi firmele în care aceştia activează. Liderii adevăraţi şi o echipă bine pregătită sînt resursele cele mai valoroase ale companiilor, mai ales avînd în vedere perioada de criză care trebuie depăşită.
„Profit”: Care este o cifră de afaceri pentru programele de dezvoltare?
V.I.: 10 miliarde de euro doar pentru Germania pentru anul 2008. Sună mult sau puţin? Este adevărat că această cifră cuprinde organizarea seminarelor de dezvoltare, cărţi, CD-uri, conferinţe etc. Avînd în vedere că PIB-ul Republicii Moldova pentru anul 2008 este sub 4 miliarde de euro... Ar fi interesant să ştim care este cifra de afaceri pentru programe de dezvoltare în Republica Moldova şi să o putem compara cu ţările din jur.
„Profit”: Ne puteţi oferi exemple ale unor consilieri sau traininguri de succes?
V.I.: Dacă mă refer la trainingurile ţinute în Germania, amintirea cea mai puternică care iese în relief, este un training de Competenţe Sociale. După patru zile de seminar, participanţii aveau la despărţire lacrimi în ochi, iar contactul între noi a fost menţinut pe parcursul anilor.
Trainingurile susţinute pînă acum în Republica Moldova au fost şi ele foarte impresionante, participanţii dînd dovadă de mult entuziasm, interes şi implicare. Fiecare training este deosebit în felul său şi mă bucur de noi idei şi proiecte. Pentru Republica Moldova următoarea mea implicare va fi una socială, adresată studenţilor, care, sper, să devină următorul proiect de succes.
Se pare că uşor-uşor, prin proiectele prin care mă implic în Republica Moldova, sejurul meu de aici va deveni de lungă durată. La eventuale întrebări sau sugestii, răspund cu plăcere la: [email protected]
„Profit”: Vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim succese în continuare.
Piaţa de asigurări din Moldova are potenţial de dezvoltare
În pofida crizei financiare şi economice mondiale, care a generat mult pesimism în societatea moldovenească, managerul general al companiei ASITO, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de asigurări, rămîne destul de optimist. Eugeniu Şlopac consideră că piaţa de asigurări din R.Moldova a fost foarte puţin afectată de criză, dat fiind integrarea slabă a acesteia în sistemul european şi cel mondial de asigurări. Deşi subdezvoltată la moment, această piaţă are totuşi un mare potenţial de dezvoltare care, susţine Eugeniu Şlopac, se va manifesta din plin doar atunci cînd mai multe companii internaţionale cu renume vor veni în Moldova, cînd situaţia economică se va îmbunătăţi, veniturile populaţiei vor creşte, iar businessul privat va înregistra progrese atît la volum, cît şi la calitate. Nu în ultimul rînd, managerul companiei ASITO consideră că este necesară schimbarea mentalităţii populaţiei, astfel încît oamenii că înţeleagă că bazele unei bătrîneţi asigurate trebuie puse deja în tinereţe.
1. Unde v-aţi născut?
În satul Mălăieşti, raionul Orhei.
2. Ce studii aveţi?
Am absolvit Facultatea de Economie a Institutului Politehnic din Chişinău, promoţia anului 1973.
3. Cine este prietenul Dvs. cel mai bun?
Îmi este greu să evidenţizez pe cineva. Fiind destul de comunicabil, am mulţi prieteni.
4. Aveţi o fotografie preferată din copilărie?
Da, este de pe la vîrsta de jumatate de an.
5. Care sînt locurile preferate în casă?
Biroul, garajul.
6. Ce părere aveţi despre presa scrisă din Moldova?
Aceasta este, în mare măsură, extrem de angajată şi dirijată, aservită anumitor grupuri şi interese. Cu mici excepţii, doar cîteva publicaţii încearcă să facă puţină lumină în conştiinţa oamenilor.
7. Dar despre televiziune?
Cred că Moldova nu are încă o televiziune care să corespundă conceptului despre acest gen media. Sîntem nevoiţi să vizionăm canale străine pentru a ne forma opinii despre un eveniment sau altul, chiar şi vis-a-vis de ceea ce se întîmplă la noi acasă. În rest, este valabil răspunsul anterior.
8. Aţi accepta să participaţi la un reality show?
Nu. Categoric.
9. Numiţi trei calităţi pe care soţia şi copilul le admiră la Dvs.
Ar fi mai bine să-i întrebaţi pe ei. Personal consider ca sînt puţine la număr şi nu pot fi determinate ca strict pozitive sau negative.
10. Dar Dvs. la ei?
O mulţime. Nu mi-ar ajunge tot spaţiul revistei să le enumăr.
11. Relaţia Dvs. cu copiii este una …
... vitală. Consider că un om normal nu poate să conceapă o detaşare de propriii copii sau o lipsă de răspundere pentru viitorul acestora. Unitatea societăţii îşi trage rădăcinile din familii unite, iar pentru mine familia este însuşi sensul vieţii.
12. Aţi accepta să Vă implicaţi în politică?
Nu. Am făcut deja o încercare în acest sens şi am decis că politica nu este pentru mine şi asta pentru că este foarte greu să gîndeşti una şi să faci alta. Mai bine te mulţumeşti cu mai puţin, dar cu rezultate palpabile, care ţi se atribuie dupa merit.
13. Politica şi businessul sînt…
... lucruri interdependente, care nu pot funcţiona unul fară altul, deşi pe primul plan aş pune totuşi businessul. Politica poate să domine sfera afacerilor doar într-un mediu economic subdezvoltat. Reieşind din aceasta, puteţi face concluziile de rigoare privitor la starea lucrurilor în Moldova la acest capitol.
14. Ce nu aţi ierta niciodată?
Sincer nu ştiu şi nu vreau să operez cu tertipuri. Totul este relativ în viaţă, inclusiv caracterul oamenilor. Nu cred că trebuie să ne plasăm în ipostaza de judecători supremi în raport cu alţii.
15. În familia Şlopac bucatele preferate sînt…
… clătitele, colţunaşii, plăcintele.
16. Dar vinul preferat?
La acest capitol nu sînt un mare specialist. Pe timpuri făceam vin singur. Acum am mai puţin timp pentru această activitate, iar cînd plecăm la vreo petrecere, de regulă, merg cu automobilul şi, respectiv, sînt nevoit să ascult aprecierile altora despre ceea ce se serveşte.
17. Cine a fost profesorul preferat la şcoală?
Majoritatea au fost profesori buni. Îmi amintesc cu drag de prima mea învăţătoare, Ana Constandoi, de profesorii Arcadie Pavliuc, Timofei Bivol, Sergiu Chircă şi mulţi alţii care ne-au suportat năzdrăvăniile, dar ne-au învăţat totuşi carte.
18. Aveţi nepoţei?
Da.
19. Ce aţi învăţat de la ei?
Ce este sinceritatea.
20. Dar ce-i învăţaţi Dvs. pe ei?
Ce este viaţa şi dragostea. Acestea sînt cele mai dificile obiecte, pentru care nu au fost scrise manuale şi care se învaţă doar din ceea ce preiei de la părinţi sau bunei.
21. Cum credeţi, piaţa de asigurări din Moldova este influenţată de actuala criză financiară mondială?
Aceasta aproape că nu este deloc influenţată din considerentul că avem o piaţă de asigurări subdezvoltată. În prezent, aceasta nu face parte din sistemul european de asigurări, cu atît mai puţin din cel mondial. Subdezvoltarea pieţei de asigurări este determinată de lipsa marilor companii internaţionale şi, drept consecinţă, a păturii de intelectuali profesionişti necesari acestui domeniu.
22. Cum vedeţi piaţa locală de asigurări după criza economică mondială?
Piaţa de asigurări din Moldova are un mare potenţial de dezvoltare şi aici aş aduce exemplul Ţărilor Baltice. Piaţa de asigirări a Estoniei, cu o populatie de 1,5 mil. de locuitori, a atins la sfîrşitul anului 2008 cifra de $398 mil., cea a Lituaniei – $660 mil. în comparaţie cu piaţa de asigurări din Moldova, cu o populaţie de 3,4 mil. de locuitori, care în 2008 a atins doar cifra de afaceri de 70 mil. euro. Reiese că întîrziem în dezvoltare de la şase pîna la 10 ori în comparaţie cu aceste ţări.
23. Credeţi că unele companii ar putea să dispară de pe piaţă ca urmare a crizei?
Puţin probabil. Totul depinde de calitatea managementului fiecarei companii în parte, de atitudinea faţă de business şi de viteza reacţiei în diferite situaţii.
24. La momentul actual criza pe piaţa de asigurări din Moldova se caracterizează prin…
… penetrare a asigurărilor extrem de joasă faţă de PIB (1,4%) pe cap de locuitor.
25. În perioada de criză atît populaţia, cît şi companiile se străduiesc să-şi optimizeze cheltuielile, fiind înregistrat fenomenul “cererii amînate”. ASITO simte acest fenomen?
Întrebarea se referă mai mult la asigurările de viaţă, pe care ASITO nu le mai prestează din 2003.
26. Ce cotă deţine ASITO pe piaţa asigurărilor din R.Moldova?
Circa 24%.
27. Cum se simte ASITO în condiţiile în care majoritatea companiilor de asigurări încearcă să-şi majoreze cota de pe piaţă?
Este o situaţie absolut normală. Pe o piaţă în dezvoltare este imposibil să te menţii pe o poziţie fixă, procesul competitiv fiind un lucru mobilizator, inclusiv pentru noi.
28. Numiţi trei lucruri la care managementul de asigurări trebuie să acorde atenţie, în primul rînd, într-o perioadă stabilă?
Cercetarea pieţei, planificarea şi bugetarea activitaţii, instruirea personalului.
29. Dar în situaţii de criză?
La acestea aş mai adăuga măsuri de optimizare a businessului, controlul strict al cheltuelilor, gestiunea personală a cashflow-ului şi selectarea minuţioasa a partenerilor de afaceri.
30. Aţi făcut reduceri de buget şi de personal?
Pînă în prezent, nu. Am mers pe o altă cale şi am pus la baza retribuţiei muncii principiul rezultatelor obţinute, fapt care se răsfrînge asupra tuturor specialiştilor. În rezultat, am reuşit să ne menţinem la nivelul anului trecut după volumul vînzărilor.
31. Cum poate fi determinată populaţia din R.Moldova să se gîndească la asigurarea bătrîneţii încă din tinereţe?
Deocamdată, este prematur să discutăm la acest subiect, deoarece problema este direct dependentă de situaţia din economie. În mod normal, am fi trebuit deja să avem o bază legislativă, care să stimuleze acest proces în funcţie de politica fiscală, contribuind la rezervarea acestor mijloace.
32. Ce ajutor ar trebui să acorde statul sectorului de asigurări în condiţii de criză?
Important este să nu intervină în activitatea asigurătorilor, să manifeste mai multă receptivitate şi responsabilitate atunci cînd adoptă o decizie sau alta şi să ţină seama de opinia specialiştilor.
33. Ce atitudine ar avea asigurătorii faţă de reintroducerea asigurării obligatorii a procesului de creditare?
Cu siguranţă una negativă, deoarece acest aspect ţine de riscul managementului instituţiilor de creditare. Acestea trebuie să stabilească un parteneriat cu societăţile de asigurare în vederea creării unor condiţii optime agenţilor economici, pentru ca aceştia să nu se expună unor riscuri costisitoare.
34. Credeţi că acest lucru este posibil în viitorul apropiat?
Cu siguranţă, este un lucru inevitabil. Exemplul ţărilor care au aderat recent la UE este elocvent în acest sens, unde introducerea asigurării obligatorii a procesului de creditare a fost posibil datorită parteneriatului dintre instituţiile financiare.
35. Cum aţi caracteriza nivelul de dezvoltare al pieţei de asigurări în Moldova în comparaţie cu cel din România?
Sîntem cu mult în urmă. Piaţa de asigurări din România a crescut mai mult de zece ori, atingînd în 2008 nivelul de $2,8 mlrd, adica $165 pe cap de locuitor. În Moldova acest indice este de aproximativ de $21,7.
36. … Ucraina?
No comment.
37. … Rusia?
No comment.
38. Cu cît este mai mic ritmul de dezvoltare al pieţei de asigurări din Moldova în comparaţie cu ţările europene?
În primul rînd, piaţa din Moldova nu poate fi comparată cu piaţa europeană, fiind mult inferioară acesteia atît după cantitate, cît şi după calitate. De exemplu, prima brută de asigurare subscrisă în 2008 pe cap de locuitor în Moldova, fără Transnistria, a fost de $21,7, adică de 7,6 ori mai puţin decît în România, de 17,9 ori mai puţin decît în Estonia şi de 14,2 ori mai puţin decît în Letonia.
39. Cîte companii de asigurări există pe piaţa din Moldova?
La mijlocul anului 2009 numărul lor era de 27. Cred că este un număr impunător pentru piaţa moldovenească.
40. Este întemeiată cererea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare de majorare a capitalului companiilor de asigurări?
Cred că da. Dar, în general, depinde de nivelul de solvabilitate al fiecărei companii în parte.
41. Care este, în opinia Dvs., mărimea optimă a acestui indicator la momentul actual?
Orice instituţie financiară trebuie să insufle, la început de cale, credibilitate viitorilor săi consumatori de servicii. În context, acţionarii sînt obligaţi să înţeleagă că este destul de riscant să iniţiezi o afacere în acest domeniu, care are menirea să genereze garanţii pentru agenţii economici, cu resurse minime. A doua şansă în acest domeniu nu se oferă nimănui, de aceea este nevoie de investiţii iniţiale serioase.
42. Atractivitatea pieţei de asigurări din Moldova este un lucru static sau în permanentă schimbare?
Bineînţeles că se schimbă, deoarece tot ce e static nu prea are viitor. Pe măsura creşterii economice va creşte inevitabil şi cererea de servicii de asigurare. Însă acest lucrul nu se va produce fără investiţii masive în ramurile existente ale economiei, precum şi în altele noi.
43. De ce sînt interesaţi investitorii străini, în primul rînd, într-o ţară străină: de legislaţie, nivelul de dezvoltare al economiei, de compania-partener?
Potenţialii investitori monitorizează situaţia în permanenţă, începînd de la cultura generală, curăţenia pe străzi şi în locurile publice, lucruri pe care noi nu le observăm sau le ignorăm. De asemenea, investitorii ţin cont de calitatea pieţei, de forţa de muncă relativ ieftină, dar competentă, de materiile prime, sursele energetice competitive şi potenţialul de export.
44. Care tip de asigurare este cel mai dezvoltat în Moldova?
Cel ce ţine de transport - asigurarea obligatorie de răspundere civilă, Cartea Verde şi CASCO, care deţin în jur de 70% din portofoliul pieţei.
45. Dar cel mai slab?
Asigurarea de răspundere generală, profesională şi asigurarea riscurilor financiare.
46. Care factori îngrădesc dezvoltarea acestor tipuri de asigurare?
Nivelul de pregătire şi lipsa de răspundere personală a managementului actual, precum şi cultura de asigurare scăzută în rîndul populaţiei.
47. Care a fost reacţia companiilor de asigurări la apariţia unor noi jucători străini – “Grawe”, “Rosgosstrah”?
Desigur, una binevoitoare. Companiile de asigurări locale au aşteptat acest moment pentru a împărţi cu ei nevoile de pe piaţa existentă.
48. Concurenţa pe piaţa de asigurări putea fi considerată loială în condiţiile în care exista o companie cu capital majoritar de stat (situaţie înregistrată pînă la procurarea companiei “Moldasig” de către compania rusă “Rosgosstrah”)?
„Moldasig” are la moment statut de societate pe acţiuni, iar legislaţia în vigoare nu acordă nici o prioritate unui sau altui asigurător în funcţie de naţionalitate, provenienţă sau statut juridic.
49. Sînteţi interesaţi de asigurările în agricultură?
Sîntem mai degrabă realişti la acest capitol. Asigurarea riscurilor de secetă şi îngheţuri sînt obligatorii pentru noi, însă reasigurărea acestor riscuri este, practic, imposibilă. Din acest considerent nu avem dreptul să expunem compania falimentului. Iar pentru a evita orice învinuire de spălare de bani publici, ne abţinem de la acest proces şi ne vom implica doar atunci, cînd vor fi alte condiţii şi va fi o altă putere financiară în ţară.
50. Cum vedeţi piaţa de asigurări din Moldova peste 5–10 ani?
Sper că ne vom apropia de indicii ţărilor menţionate anterior, însă sînt ferm convins, că dacă mai stagnăm, vom pierde şi ceea ce avem la moment. În aceste condiţii, doritorii de a-şi asigura careva interese vor fi nevoiţi să caute servicii de asigurare în afara ţării.
51. Cîte companii vor rămîne şi care va fi cota lor pe piaţă?
Pornind de la dezvoltarea pieţei de asigurare a vecinilor noştri, cred că întrebarea ar fi: “Care companii vor veni în Moldova?” De exemplu, în România operează doar companii de talie mondială, gen “Allianz”, “Generali”, “Vienna Insurance Croup”. Pentru satisfacerea cerinţelor crescînde ale consumatorilor noştri, ar fi bine să avem şi noi cît mai curînd o astfel de structură a pieţei.
52. În trecut aţi deţinut o înaltă funcţie de stat (vicepremier în cabinetul condus de Dumitru Braghiş), iar acum sînteţi manager al unei companii private. Au ceva în comun aceste două posturi?
În ambele funcţii este foarte mult de lucru. Depinde ce doreşti să realizezi. Dacă vrei să lucrezi în echipă fără să te preocupe cu ce scor se va încheia meciul, poţi să rămîi în prima poziţie. Dar daca vrei să lucrezi şi să improvizezi, obţinînd un rezultat anume, atunci alegi businessul privat.
53. La alegerile anticipate din 29 iulie, managerul companiei ASITO a votat pentru..?
Pentru integrare europeană. Există şi o altă alternativă?
54. Dar soţia ..?
Nu cunosc pentru cine a votat soţia, dar cred că nu ar fi fost posibil să locuim sub acelaşi acoperiş, avînd viziuni diametral opuse.
55. Cine în familia Şlopac hotărăşte locul şi timpul concediului de vară?
Doar împreună şi de comun acord.
56. Dar al celui de iarnă?
Principiul este valabil pentru toate anotimpurile.
57. Este corect ca sectorul bancar să fie mai dezvoltat decît cel de asigurări, aşa cum este în Moldova?
Într-o societate normală totul este invers, asigurările investesc în sectorul bancar şi nu viceversa. Cu regret, la noi lucrurile au decurs altfel, de aceea ne aflăm la acest nivel de dezvoltare.
58. Această diferenţă se explică prin faptul că în sectorul bancar există un regulator puternic în persoana BNM, iar în sectorul de asigurări funcţia unui asemenea regulator a fost periodic deţinută de diferite organe?
Da. De regulă, se dau o mulţime de sfaturi şi sugestii, într-o manieră de o superioritate ierarhică, însă cu o lipsă totală de responsabilitate pentru soarta asigurătorilor.
59. Cît la sută din piaţa de asigurări ar trebui să revină asigurării obligatorii?
Cred că o proporţie de 50/50 ar fi oportună la moment.
60. Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie?
Zilele cînd rămîneam singuri acasă, iar părinţii plecau la conferinţele anuale ale pedagogilor. Adunam sticle goale şi le schimbam la magazin, pentru altele cu limonadă, mergeam la “furat” harbuji de la vecini, ne făceam singuri de mîncare şi ne bucuram de libertate şi copilărie fără griji.
61. Aveţi un sport preferat?
Am mai multe. Îmi place să joc tenis, să înnot, să mă plimb cu bicicleta, să schiez.
62. Cine „deţine telecomanda” în familia Şlopac?
Cine o ia primul.
63. Cui aparţin cele mai multe iniţiative în familia Dvs.?
Amîndoi sîntem buni, dar izvorul nesecat de idei este soţia.
64. Dar decizii?
Greu de spus. Aici amîndoi deţinem prioritatea.
65. Optimismul Vă caracterizează?
Bineînţeles. În lipsa optimismului nu am fi cine şi ce sîntem astăzi.
66. Vă place să călătoriţi?
Da, este pasiunea mea de cînd mă ţin minte.
67. Preferaţi odihna pasivă sau activă?
A doua variantă. La odihnă pasivă ne vom gîndi cînd nu vom mai fi activi, dar sper că pînă atunci mai este timp.
68. Pentru ce calităţi Vă apreciaţi cel mai mult prietenii?
Este greu de definit. Prietenii sau sînt, sau nu sînt.
69. Aveţi mulţi prieteni?
Îmi place să cred că da.
70. Este adevărat, că prietenul la nevoie se cunoaşte?
Nu doar la nevoie. O mai mare ispită este bunăstarea. Puţini sînt cei care trec prin ea şi nu-şi schimba firea.
71. Sînteţi de acord cu afirmaţia, că omul este întîmpinat după vestimentaţie, dar petrecut după minte?
Nu neapărat.
72. Problemele de la serviciu sînt discutate şi în familie?
Doar atunci cînd mă trădează exteriorul. În general, evit să-i împovărez pe cei de acasă cu problemele de serviciu. Cred că fiecare trebuie să-şi ducă povara cu demnitate.
73. Vă consideraţi un om împlinit?
Da, dar încă mai am ceva de realizat.
74. Ne spuneţi şi nouă ce anume?
Mi-ar plăcea să ţin secretul. Mă bazez pe principiul mai întîi fapta, apoi vorba.
75. Dar un soţ exemplar?
Întrebaţi soţia.
76. Un tată fericit?
Cu siguranţă, da.
77. Un om realist?
Încerc să fiu.
