Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 7-8 (169-170), iulie-august 2009
Impactul crizei asupra pieţei produselor electronice
Operatorii de pe piaţa de electronice şi electrocasnice se arată îngrijoraţi de „pustietatea” ce bîntuie prin magazinele specializate. Numai în primul trimestru al anului curent vînzările de bunuri de folosinţă îndelungată au înregistrat un declin al vînzărilor de aproximativ 40%. Chiar dacă magazinele lansează oferte peste oferte, dintre cele mai atrăgătoare, potenţialii clienţi nu reacţionează deoarece lipsa banilor şi preţurile exorbitante îi determină pe moldoveni să caute produse mai ieftine sau să cumpere necesarul în volume reduse.
Dacă în perioadele caniculare ale anilor precedenţi magazinele şi centrele comerciale în care se vînd electrocasnice deveneau neîncăpătoare de lume, pentru că fiecare se grăbea să achiziţioneze ventilatoare cu aer condiţionat, maşini de spălat rufe, frigidere sau computere la un preţ mai mic, acum în magazine este tăcere ca la muzeu.
„Criza se simte, despre aceasta vorbesc şi rezultatele vînzărilor”, spune Elena Plămădeală, manager comercial al companiei de distribuţie angro a electrocasnicelor, „United Electric Industry” (UEI). Potrivit ei, vînzările companiei la care activează au scăzut cu circa 60% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.
Elena PLĂMĂDEALĂ: Vînzările au scăzut la toate categoriile de produse, inclusiv la ventilatoare sau condiţionere care în aceeaşi perioadă a anului trecut erau foarte solicitate, practic nu se reuşea acoperirea cererii. În pofida crizei şi a vînzărilor reduse, preţurile n-au scăzut, din considerentul că marfa noastră se vinde angro şi nu cred că micşorarea preţurilor va contribui esenţial la sporirea vînzărilor.
Elena Plămădeală a menţionat că pentru a ţine piept crizei şi pentru a nu falimenta, UEI încearcă să schimbe gama de produse şi se axează pe comercializarea celor mai necesare produse.
Elena PLĂMĂDEALĂ: Toate produsele care se găsesc în magazinele specializate sînt solicitate şi necesare clientului, dar dacă el nu va avea bani, pur şi simplu, se va abţine să cumpere. Unii se arată optimişti şi spun că criza este la nivel de mentalitate, dar asta nu este adevărat. Acum foarte mulţi angajaţi sînt disponibilizaţi, iar şefii companiilor nu mai au capacitatea să achite salarii decente angajaţilor din cauza că nu sînt subvenţionaţi sau ajutaţi de structurile statale să depăşească criza în care s-au pomenit treptat.
Elena Plămădeală consideră că instituţiile abilitate şi autorităţile centrale trebuie să găsească soluţii optime de depăşire a crizei şi să poarte negocieri sau un dialog constructiv cu managerii companiilor în vederea îmbunătăţirii situaţiei financiare.
Fără clienţii de altădată, comercianţii nu fac decît să spere că situaţia financiară se va schimba în bine. Ceva mai pesimişti sînt însă consultanţii magazinelor de profil, cei ce interacţionează nemijlocit cu cumpărătorii.
„Vînzările la electrocasnice au început să scadă încă din luna decembrie a anului 2008", spune un consultant al magazinului „Xenon” din Chişinău, care a dorit să-şi păstreze anonimatul. Potrivit lui, pe fondul unei scăderi drastice a clientelei, cele mai mici vînzări se înregistrează la electrocasnicele mari, în special la frigidere, dar şi la alte bunuri de folosinţă îndelungată, care au devenit deja istorie între achiziţiile moldovenilor. El a spus că doar uscătoarele de rufe, ventilatoarele, fiarele de călcat, dar şi aspiratoarele sînt solicitate de moldoveni în permanenţă, chiar dacă şi solicitările în acest sens s-au redus.
„Trebuie să menţionăm că lumea intră în magazinele specializate, însă partea proastă a lucrurilor este că clienţii vin şi pleacă fără a face careva achiziţii chiar dacă preţurile la produse au scăzut cu pînă la 30%”, spune Roman Tcaci, manager pentru achiziţii şi vînzări din cadrul magazinului Everest Electronix.
Roman TCACI: Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, vînzările magazinului nostru au scăzut cu pînă la 40%. Aceasta se datorează crizei economice şi influenţei ei asupra dispoziţiei de consum a cumpărătorilor, nesiguranţa leului în raport cu valutele şi, nu în ultimul rînd, remitenţele reduse ale cetăţenilor Moldovei care lucrează în străinătate.
Roman Tcaci a spus că pentru a reduce pierderile, firmele încearcă să întreprindă măsuri de restructurare orientate spre marfa lichidă, care să fie solicitată permanent de consumatori, decît marfa solidă folosită mai mult pentru sortiment.
Roman TCACI: Pentru creşterea ratei vînzărilor, supermarketul de electrocasnice „Everest Electronics”, afară de folosirea intensă a instrumentelor de marketing, a efectuat restructurarea în sortimentul mărfurilor care numără aproximativ 6500 de poziţii, concentrîndu-se, astfel, pe vînzarea zilnică a mărfurilor solicitate, precum şi oferind cumpărătorului mărfuri de o calitate şi un preţ convenabil.
„În condiţiile de criză se observă o tendinţă accelerată a consumatorilor către produse mai ieftine. Iar, pentru a se menţine la nivelul cererii, magazinele specializate continuă să facă oferte dintre cele mai inedite, însă nici ofertele promoţionale nu mai sînt întrebate. Ofertele extrem de tentante sînt valabile pentru o gamă largă de produse, precum televizoarele, maşinile de spălat rufe, DVD-urile şi calculatoarele, dar nici reducerile tentante nu mai atrag clienţii”, spun consultanţii magazinelor specializate.
Solicitat de „Profit”, Alexandru Muravschi, ex-ministrul economiei, a spus că Moldova va ieşi din criză odată cu ameliorarea situaţiei financiare din alte ţări, iar asta în cazul în care ţara noastră va întreprinde paşi concreţi de diminuare a crizei. El a menţionat că Guvernul şi Banca Naţională trebuie să aibă un plan comun de acţiuni în privinţa reformelor bugetare şi diminuarea crizei.
„Scăderea volumelor de vînzări la magazinele specializate se datorează, în mare parte, nivelului scăzut de trai al populaţiei şi a remitenţelor care s-au micşorat în primul trimestru al acestui an cu circa 40%. Asfel, consumatorii nu mai sînt dispuşi să-şi achiziţioneze electrocasnice, iar asta scade dramatic vînzările comercianţilor. Cred că magazinele specializate ar trebui să închidă cîteva magazine din reţeaua lor, asta pentru a reduce cheltuielile”, a spus Alexandru Muravschi.
El a precizat că pentru a salva ţara de criză, Guvernul trebuie să purceadă la optimizarea cheltuielilor bugetare, majorarea accizelor şi revizuirea taxei pe impozit.
O afacere deloc uşoară - designul vestimentar
Dacă v-aţi hotărît să urmaţi o carieră de designer vestimentar profesionist, trebuie să ştiţi cîteva realităţi importante despre această profesie fascinantă la prima vedere. Această specialitate îţi poate oferi noi provocări, posibilităţi de creare, afirmare şi satisfacţie pentru rezultatele obţinute, dar şi multe eşecuri. Cu toate că în lume industria designului vestimentar este în crestere, iar designerii buni sînt foarte apreciaţi, în Moldova nu sînt prea multe perspective de afirmare sau profit în acest sens, deoarece designul are o valoare ridicată şi presupune multă muncă şi investiţii. De aceea, în ţara noastră este foarte dificil să-ţi găseşti un loc de muncă bine remunerat sau să-ţi creezi propria companie de vestimentaţie sau modeling.
Doar cinci instituţii de învăţămînt din Republica Moldova pregătesc specialişti la specialitatea de designer vestimentar. Cu toate acestea, în fiecare an sute de studenţi îmbrăţişează această profesie, achitînd o taxă anuală de circa şase mii de lei. Prea puţini dintre ei însă reuşesc să se afirme şi să devină designeri. Deşi o mare parte sînt conştienţi că nu au prea mari perspective de afirmare sau profit în Moldova, ei speră că vor putea merge în alte ţări, unde să-şi expună lucrările. Din cauza problemelor cu care se confuntă Moldova, mulţi nu reuşesc să se afirme în domeniul lor şi se specializează în altele. Olesea Vasilache a absolvit facultatea de designer vestimentar, dar spune că nu a activat niciodată în domeniul ei, deoarece nu are bani suficienţi pentru a-şi dezvolta o afacere care să fie apreciată pe piaţa Moldovei.
Olesea VASILACHE: Deşi am făcut studii la buget, cheltuielile pentru conceperea şi confecţionarea modelelor erau foarte mari. După ce am absolvit facultatea, mi-aş fi dorit foarte mult să lucrez în domeniul meu, să concep modele noi pe care să le expun pe podium şi apoi spre vînzare, pentru a obţine profit, însă nu am avut această posibilitate.
Ea spune că a încercat de nenumărate ori să participe la prezentări de modă, dar fără succes - pe piaţa moldovenească nu se apreciază vestimentaţia noastră.
Olesea VASILACHE: Cînd am posibilitate şi bani pentru material, confecţionez modele noi pe care, sper, că le voi expune undeva. Colecţia mea numără circa 20 de modele. Recent, am trimis cîteva modele vestimentare în Italia, la Milano, unde vor fi expuse într-un salon de modă. Sper ca măcar italienii să-mi apreciaze colecţia, dacă în Moldova nu există ateliere sau companii care să se ocupe de promovarea designerilor vestimentari, precum sînt în alte ţări.
Profesia de designer vestimentar presupune aptitudini de comunicare, tehnice, analitice, artistice şi multă publicitate. Nu există regulamente în sfera design-ului. Oricine care posedă calitatea de a coase sau croşeta, poate spune că este designer, însă prea puţini se pot afirma în această lume fascinantă a modei. În aceste condiţii prea puţine femei reuşesc să-şi creeze o imagine şi să-şi promoveze produsele, însă cele care sînt mai curajoase reuşesc. Una dintre femeile de succes în acest sens este creatoarea de modă, Valentina Vidraşcu, directorul primei Agenţii de fotomodele din Moldova “Viva Moldels”, care creează vestimentaţie în stil românesc.
Valentina VIDRAŞCU: Ideea de a face design o am încă din copilărie. Prima mea prezentare de modă a avut loc în 1999 cu o colecţie brodată manual cu motive din ornamentica românească, ceea ce a constituit un pas important în cariera mea, fiind o colecţie inedită în lumea modei. După care a urmat festivalul internaţional de modă „East on Catwalk” de la Bucureşti, unde am expus colecţia „Deo Soli”.
Valentina Vidraşcu spune că după festivalul de la Bucureşti, unde colecţia ei s-a clasat printre primele şase cele mai reuşite colecţii din cele peste 40 expuse, a urmat multă muncă şi zeci de prezentări. „Au fost încercări grele, costisitoare şi fără susţinere”, spune ea.
Valentina VIDRAŞCU: Din 2001 pînă acum, am expus mai multe colecţii precum „Hora”, „Drăgaica” şi „la blouse roumaine”, colecţii care amintesc de tradiţionalismul românesc, deoarece îmi place portul şi poporul românesc.
Valentina Vidraşcu a precizat că participă peste hotare la numeroase prezentări de modă, deoarece piaţa Moldovei nu este dezvoltată în acest sens. Ea spune că în Moldova, practic, este imposibil să faci design vestimentar din cauza problemelor mari, caracteristice unei ţări sărace, care nu-ţi oferă posibilitatea de a găsi stofe de calitate şi furnitură.
Valentina VIDRAŞCU: Pentru ca designerii vestimentari să se dezvolte şi să se poată afirma în Moldova, Guvernul nostru trebuie să preia experienţa guvernului francez în domeniu şi doar atunci vom putea vorbi de o industrie a modei şi în ţara noastră. În speranţa de a nu-mi pierde talentul de designer şi de a produce vestimentaţie pentru oamenii care apreciază munca manuală, la începutul acestui an, am deschis un show room la Bucureşti, unde am avut mai multe prezentări de modă importante. Acesta este situat într-o vilă veche chiar în centrul oraşului, fiind un local spaţios, decorat în stil etno. La Bucureşti sînt expuse toate colecţiile mele, inclusiv cele noi pe care le confecţionez, iar pentru a obţine profit din munca mea am început producţia vestimentaţiei în serii mici şi limitate şi anume iile “la blouse roumaine”, care sper să-mi aducă succes.
Din moment ce piaţa Moldovei nu oferă nici profit, nici faimă, soţii Margareta şi Nicolae Cuşnir, fondatorii şi proprietarii Întreprinderii „Şaltoianca” din municipiul Chişinău, întreprindere specializată în conceperea şi producerea lenjeriei şi a hainelor de casă, produc modele pentru export, deoarece, spun ei, piaţa Moldovei nu este dezvoltată în acest sens.
Nicolae CUŞNIR: Întreprinderea noastră a fost fondată în 1993, iar prima linie de producţie a fost lansată la jumătate de an de la înregistrare. Am ales anume industria confecţiilor pentru a întoarce specialiştii industriei uşoare pe piaţa Moldovei, care au rămas fără lucru după destrămarea URSS. Am întîlnit multe dificultăţi în organizarea producţiei, deoarece personalul nu era gata pentru relaţiile de piaţă, colectivul ştia să coase cantităţi mari, dar nu se pricepea bine la calitate.
Nicolae Cuşnir spune că materia primă pentru confecţii o procurau din Ucraina, Rusia şi România, însă aceasta nu era de o calitate corespunzătoare, ceea ce le crea dificultăţi în comercializarea producţiei peste hotare, articolele fiind vîndute doar pe piaţa internă, care însă, spune el, nu le oferea resursele necesare pentru dezvoltarea unor produse competitive.
Margareta CUŞNIR: După trei ani de activitate în cadrul firmei noastre am încercat să ne punem anumite scopuri şi obiective noi de implementare a tehnologiilor performante în domeniul confecţiilor. Noile standarde ne-au permis să ne detaşăm de principiile sovietice de confecţionare a lenjeriei, ceea ce ne-a permis să ieşim pe piaţa europeană, graţie expoziţiilor şi contactelor personale.
Margareta Cuşnir spune că pentru a lărgi sfera de activitate a firmei şi pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă ale angajaţilor, în anul 1998 au cumpărat o clădire mai mare şi au purces la crearea unei întreprinderi mixte. Ea spune că aceasta a însemnat un nou succes în dezvoltarea afacerii lor şi au căpătat şansa de a ieşi în Europa.
Nicolae CUŞNIR: Pentru modernizarea întreprinderii am cumpărat echipament nou pentru producţie şi am obţinut certificatul de calitate ISO 2000 9000. Ulterior, s-a schimbat calitatea producţiei şi produsele noastre au devenit competitive, fapt demonstrat în cadrul expoziţiei de la Paris din anul 2000, unde am fost înalt apreciaţi de către europeni. De atunci am început să primim oferte pentru confecţionarea colecţiilor de brand, iar în anul 2002 deja lucram cu Suedia, Italia şi Marea Britanie. În 2005 am creat laboratorul propriu de design, am fost nevoiţi să o facem, deoarece a fost deschis accesul liber al mărfurilor din China şi concurenţa pe piaţă a crescut.
Nicolae Cuşnir spune că pentru a completa cererea crescîndă de personal calificat, au creat o clasă de elevi care erau instruiţi permanent în domeniul design-ului.
Margareta CUŞNIR: Brandul firmei noastre se numeşte „Marinelle”, cu acesta ne-am lansat peste hotare la numeroase prezentări de modă. Astfel, în anul 2007, colecţia noastră a fost aprobată în Australia, dar, din cauza comenzilor neregulate, care generau pauze în procesul de producţie, am fost nevoiţi să renunţăm la colaborarea ulterioară. Întreprinderea noastră întruneşte mai multe compartimente începînd de la design, asigurarea cu materie primă, monitorizarea comerţului pînă la livrarea mărfii direct la clientul de peste hotare. Iar materia primă pentru producerea vestimentaţiei provine din import şi anume - din Spania, Germania, Belgia, Italia şi alte ţări.
Nicolae CUŞNIR: Am încercat şi în Moldova să comercializăm produsele noastre, dar nu am avut succes, deoarece o pijama marca „Marinelle” costă 500 lei, pe cînd cele moldoveneşti se vînd cu 150 de lei şi aici clientul este dominat de preţ. Piaţa noastră nu este gata să facă diferenţa în calitatea produsului. Sperăm că, odată cu creşterea nivelului de trai, se va schimba şi viziunea populaţiei. La moment, societatea moldovenească atrage atenţia asupra hainelor cu care se merge în societate, pe cînd segmentul hainelor de casă este arealul cel mai puţin solicitat.
Nicolae Cuşnir spune că criza financiară şi diferenţa de curs valutar din anul trecut nu i-a lăsat fără pagube, deoarece comenzile pentru export au scăzut cu pînă la 30%. El spune că, din acest considerent, a devenit nerentabil să lucreze pe materia primă a clientului, deoarece unii clienţi au încetat colaborarea cu ei înţelegînd că urmările crizei vor crea condiţii dezavantajoase pentru ambele părţi.
Soţii Cuşnir se arată optimişti şi spun că criza are şi efecte pozitive deoarece din moment ce comenzile de lucru s-au redus şi au mai mult timp pentru lucru creativ, iar pînă la sfîrşitul acestui an trebuie să pregătească o colecţie nouă pentru o prezentare în Italia, despre care au spus că ne vor comunica ulterior.
Un nou dosar de milioane
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dat cîştig de cauză foştilor proprietari ai Carierei de pietriş şi granit din Soroca în dosarul intentat Guvernului Moldovei. Dacă părţile nu vor ajunge la o înţelegere amiabilă în decurs de trei luni, CEDO ar putea obliga Moldova să achite investitorului peste 5 mil. euro.
Istoria a început în anul 2000, cînd baroul „Partner-A” a participat la licitaţia de privatizare a 199,975 de acţiuni emise de Cariera de pietriş şi granit de la Soroca, care aparţineau statului (65,86%) şi a fost desemnat cîştigător al licitaţiei. Investitorul a plătit pentru acţiuni 2,498 mil. lei.
Primii trei ani au decurs relativ normal. Însă, în 2003, Curtea de Conturi a efectuat un control al privatizării carierei. În hotărîrea acesteia din 3 ianuarie 2004, ea a constatat că cariera a primit de la o companie de stat terţă 27 de vagoane fără acte şi fără a fi incluse în documentele contabile. În 2004, Departamentul Privatizării a iniţiat o acţiune civilă privind îmbogăţirea fără justă cauză. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2004, cariera a fost obligată să plătească statului 972 mii lei, suma reprezentînd costul celor 27 vagoane. Această hotărîre a fost executată în anul 2005.
Istoria însă nu se încheie aici. După cum avea să se dovedească ulterior, acesta a fost doar începutul. Astfel, în iulie 2006, CCCEC a iniţiat proceduri penale pe faptul privatizării carierei. Activitatea carierei a fost blocată ca urmare a sechestrării documentelor contabile, a refuzului de a-i prelungi licenţa şi a altor acţiuni întreprinse împotriva ei de către stat.
La 15 decembrie 2006, Procuratura Generală a iniţiat proceduri judiciare împotriva Departamentului de Privatizare şi a companiei reclamante, solicitînd anularea contractului de vînzare a acţiunilor care aparţineau statului, pe motiv că vagoanele nu au fost incluse în patrimoniul privatizat, fiind diminuat, astfel, costul fiecărei acţiuni de la 13,88 la 12,5 lei. În acţiunea sa procurorul nu a făcut referire la hotărîrea din 11 noiembrie 2004. În susţinerile orale procurorul a menţionat că acţiunea nu este prescrisă, deoarece prescripţia nu se extinde asupra acţiunilor intentate de procuror. La 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Economică a admis acţiunea Procuraturii Generale şi a anulat vînzarea acţiunilor statului. Instanţa a respins obiecţia privind tardivitatea acţiunii, constatînd totuşi că prescripţia extinctivă este aplicabilă acţiunilor intentate de procuror, deoarece în această cauză termenul a început să curgă din ziua adoptării hotărîrii Curţii de Conturi (3 ianuarie 2004). Cererea de recurs a companiei reclamante a fost respinsă ca nefondată de către Curtea Supremă de Justiţie la 12 iulie 2007.
În cadrul procedurii de executare Guvernul a constatat că, în pofida soluţiei judecătoreşti favorabile, el nu a redobîndit controlul asupra carierei, deoarece în 2002 cariera a mai emis 349,738 acţiuni, mărind, astfel, capitalul social din contul echipamentului livrat carierei. Această emisiune a fost înregistrată la CNVM la 20 mai 2002. Ca urmare a acestei emisiuni, acţiunile obţinute de Guvern în urma procedurilor care au culminat cu decizia din 12 iulie 2007 reprezentau doar 30,59% din totalul acţiunilor.
La 21 august 2007, Procuratura Generală, în numele Guvernului, a solicitat Curţii de Apel Economice să emită o hotărîre suplimentară prin care să anuleze şi emisiunea din anul 2002. În susţinerea poziţiei sale, Procuratura a susţinut că, prin decizia din 12 iulie 2007, s-a avut în vedere repunerea părţilor în situaţia existentă pînă în februarie 2000, cînd statul deţinea 65,86% din acţiunile carierei. Reclamantul a obiectat împotriva acestei cereri, susţinînd că această chestiune nu a constituit obiectul procedurii iniţiale. În orice caz, cerinţa era prescrisă, deoarece emisiunea a fost înregistrată în anul 2002, iar pretenţia a fost formulată în anul 2007.
La 6 septembrie 2007, Curtea de Apel Economică a admis cererea Procuraturii şi a emis o hotărîre suplimentară prin care a anulat emisiunea din 2002. Instanţa a conchis că cerinţa de anulare a emisiunii reieşea implicit din cerinţa iniţială de repunere a statului în situaţia în care el deţinea 65,86% din acţiunile carierei. Instanţa nu s-a pronunţat asupra obiecţiei privind tardivitatea cerinţei. La 18 octombrie 2008, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul reclamantului pe motiv că soluţia primei instanţe este corectă, deoarece vînzarea din anul 2000 a fost declarată nulă.
La 24 decembrie 2007, reclamantul a solicitat Curţii de Apel Economice să explice cum urmează a fi executate prevederile hotărîrii din 6 septembrie 2007 privind repunerea părţilor în situaţia iniţială în ceea ce priveşte anularea emisiunii din 2002. La 3 martie 2008, Curtea de Apel Economică a emis o hotărîre prin care a explicat că Guvernul trebuie să plătească reclamantului 3,147 mil. lei, reprezentînd valoarea acţiunilor emise în anul 2002. La 3 aprilie 2008, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul Guvernului, a casat hotărîrea din 3 martie 2008 şi a trimis cererea la rejudecare. La 7 iulie 2008, Curtea de Apel Economică a rejudecat cererea şi a dispus restituirea către reclamant a echipamentului de extragere livrat şi nu a costului acestuia din anul 2002. Recursul reclamantului, prin care acesta pretindea că soluţia dată contravine legii, a fost respins de către Curtea Supremă de Justiţie la 4 septembrie 2008. Deoarece echipamentul era folosit, el nu putea fi de vreun folos pentru reclamant şi nu a fost ridicat de la carieră.
Investitorul nu a avut altă soluţie decît să apeleze la CEDO. În cererea, depusă la Curte la 30 august 2007, el a invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv că acţiunea Procuraturii Generale a fost admisă cu încălcarea termenului general de prescripţie, precum şi violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecţia proprietăţii). CEDO a considerat întemeiate argumentele investitorului şi i-a oferit cîştig de cauză.
De notat că, investitorul a solicitat cu titlu de prejudiciu material 4,952 mil. euro plus 43,24 euro pentru fiecare zi pînă la executarea finală a hotărîrii; cu titlu de prejudiciu moral – 50 mii euro, iar cu titlu de costuri şi cheltuieli – 8,940 mii euro. Cît va obţine acesta, va fi clar minimum peste 3 luni.
Alexandru Griţunic, ex-directorul Carierei de nisip şi pietriş din Soroca:
„Privatizarea a fost perfect legală”
Privatizarea a avut loc în cadrul unei licitaţii transparente, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Ea a început să lucreze bine, s-au dat salariile la timp. Dar din 2006 a început să se discute despre banii care, posibil, ar veni din Europa pentru restabilirea drumurilor în Moldova. Atunci, guvernarea a pus ochiul pe carieră, deoarece drumurile europene se fac din pietriş de granit. Acum trei ani, acolo a venit şeful statului, s-a uitat 20 de minute şi a doua zi au venit colaboratorii CCCEC şi s-a început totul. S-a implicat procuratura, judecăţile şi au naţionalizat obiectul.
Regretabil este că în această perioadă întreprinderea a fost dusă de rîpă, băgată în credite, a fost micşorat numărul locurilor de muncă şi salariile etc.
Pe lîngă interesul personal al unor persoane din anturajul guvernării, a fost şi cel politic – or, eu sînt şi vicepreşedintele Partidului Popular Republican. Se ştie că relaţiile dintre liderul formaţiunii, Nicolae Andronic, şi preşedintele Vladimir Voronin nu-s dintre cele mai bune.
Este regretabil că acţiunile guvernării vor face o gaură în buget de milioane de euro. Vor trebui să plătească aceşti bani toţi cetăţenii republicii. Sper că Guvernul va găsi o soluţie amiabilă pentru a nu afecta cetăţenii.
Apropo, pe rol la CEDO sînt încă vreo 10 procese derivate din acesta. E vorba de contracte cu anumiţi agenţi economici, declarate nule după naţionalizare. Acolo, iarăşi sînt sume impunătoare.
Cariera este acum în stare de colaps şi pentru a o readuce la starea iniţială, nu ştiu dacă ajung milioanele obţinute în urma procesului de la CEDO. Chiar dacă aş prelua acum cariera din milă faţă de oameni, nu ştiu ce s-ar putea de făcut. Cu atît mai mult, cu cît în urma acţiunilor guvernării, prundişul se aduce din Ucraina. În rezultat, şi condiţiile de activitate pe această piaţă nu mai sînt atît de favorabile, dar şi consumatorii au avut de pierdut. Or, preţul la un metru cub de beton a crescut considerabil.
BSTDB - la înălţimea celor 10 ani de activitate
În luna iunie 2009, Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre (BSTDB) a marcat 10 ani de activitate pe piaţa bancară din regiune. Cu această ocazie, pe 14 iunie, la Tessaloniki, Grecia, a fost organizat Forumul Economic Regional “The Black Sea Region: Today and Tomorrow”, cu scopul de a analiza situaţia economică din regiune şi de a trasa noi perspective de viitor. La eveniment au participat şi jurnalişti din ţările acţionare ale băncii.
BSTDB şi-a început activitatea financiară în anul 1999. Banca a fost înfiinţată de 11 ţări din regiunea Mării Negre (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia, R.Moldova, România, Rusia, Turcia şi Ucraina) cu scopul de a asigura dezvoltarea economică a ţărilor-membre şi a promova cooperarea regională. După 10 ani de activitate, BSTDB şi-a demonstrat credibilitatea în faţa clienţilor, devenind un important finanţator în regiune. Numai în ultimii 2-3 ani, banca a înregistrat o creştere rapidă a portofoliului de creditare, în 2007 aceasta fiind de pînă la 60%, iar în 2008 - de peste 30%. Începînd cu anul 1999, BSTDB a finanţat 160 de operaţiuni în toate ţările-membre în valoare de $2 bilioane. La finele anului 2008, portofoliul băncii includea 94 de operaţiuni cu un cont de finanţare de $950 mil.
Rezultatele financiare pentru anul 2008
Potrivit raportului financiar al instituţiei pentru anul 2008, aprobat de adunarea anuală a acţionarilor, anul trecut a fost unul foarte productiv, profitul net al băncii majorîndu-se cu 44%, atingînd, astfel, suma de 13,1 mil. DST (Drepturi Speciale de Tragere), ceea ce reprezintă circa 14,4 mil. euro. Conducerea băncii a decis ca, în condiţiile crizei economice mondiale, profitul să fie alocat în scopul majorării volumului rezervelor băncii pentru a menţine lichiditatea şi a păstra stabilitatea băncii.
Luînd în calcul faptul că ţările din regiunea Mării Negre au fost afectate destul de mult de criza financiară globală, BSTDB planifică pentru anul 2009 o creştere a portofoliului de credite doar cu 10%, spre deosebire de anul 2008, cînd acesta a crescut cu 30%.
Hayrettin KAPLAN, preşedintele BSTDB: Am luat decizia ca în anii 2009-2010 să nu punem accentul pe creşterea portofoliului de credite, ci pe menţinerea calităţii acestuia şi pe dezvoltarea relaţiilor de colaborare a ţărilor-membre. De asemenea, vom acorda o atenţie deosebită operaţiunilor de finanţare din ţările-membre mici, precum Albania, R.Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaidjan.
Strategie revizuită
În cadrul adunării anuale a acţionarilor s-a decis, de asemenea, schimbarea strategiei de finanţare a băncii. Astfel, dacă anterior banca era axată prioritar pe acordarea creditelor întreprinderilor mici şi mijlocii (ÎMM), precum şi instituţiilor financiare, pentru a dezvolta sectorul financiar din regiunea Mării Negre, atunci pentru următorii ani banca intenţionează să-şi diversifice portofoliul de creditare. BSTDB va continua să finanţeze ÎMM-urile, însă va acorda prioritate deja proiectelor din domeniul energiei, infrastructurii, transportului, utilităţilor publice şi, probabil, din domeniul telecomunicaţiilor. În opinia conducerii băncii, toate aceste sectoare au un viitor bun, iar investiţiile vor putea fi recuperate în timp util. Totodată, pentru a echilibra portofoliul de credite, acţionarii au decis să crediteze în viitor mai multe proiecte din Grecia, România şi Bulgaria, dar în acelaşi timp să reducă numărul proiectelor creditate din Rusia.
Chiar dacă R.Moldova deţine doar 1% din acţiunile băncii, aceasta, de asemenea, este încurajată de conducerea băncii să elaboreze şi să depună cît mai multe proiecte de finanţare, ţinînd seama de noua strategie adoptată.
Andrei KONDAKOV, vicepreşedintele BSTDB: Pînă în prezent am creditat în Moldova doar proiecte ce ţin de sectorul bancar. Avînd în vedere însă schimbarea strategiei de dezvoltare şi finanţare a băncii, recomandăm şi R.Moldova, de rînd cu celelalte state acţionare, să elaboreze mai multe proiecte din sectorul real al economiei. Credem că finanţarea sectorului bancar, într-adevăr, ajută R.Moldova să lupte cu criza economică, însă este important ca şi sectorul real să nu fie neglijat. Potrivit noii strategii de finanţare a băncii, proiectele din domeniul infrastructurii, energeticii, telecomunicaţiilor vor avea prioritate.
Potrivit vicepreşedintelui BSTDB, pentru bancă este important ca solicitantul de credit să descrie foarte detaliat şi motivat planul de afaceri şi să aibă un audit financiar în conformitate cu standardele internaţionale. În cazul în care aceste două condiţii sînt respectate, companiile, inclusiv cele din Moldova, au foarte mari şanse de a colabora cu banca.
Condiţii de creditare
BSTDB este o instituţie bancară care participă la cofinanţarea proiectelor din ţările fondatoare. De regulă, creditul acordat de bancă nu depăşete 35% din suma totală a proiectului. În acelaşi timp, volumul minim de finanţare din partea BSTDB nu trebuie să fie mai mic de $3 mil., în timp ce volumul maxim al finanţărilor nu poate depăşi $38 mil. Termenul de stingere a creditelor este de la 3 la 10 ani, în funcţie de proiect. În scopul finanţării proiectelor, în anul 2009 banca a emis obligaţii în valoare de $125 mil. şi a atras credite în valoare de $50 mil.
Atacul „fantomelor”
Una dintre cele mai mari probleme ale sistemului bugetar-fiscal este la ora actuală activitatea „firmelor-fantomă”, care aduc prejudicii de sute de milioane de lei.
Criza financiar-economică are şi laturile sale pozitive. În condiţiile în care fiecare bănuţ contează, se atrage o atenţie deosebită tuturor aspectelor cît de cît importante, iar aceasta permite de depistat o mulţime de nereguli, care, pînă acum, nu se ştie din ce motive, erau trecute cu vederea.
Este şi cazul restituirii TVA din bugetul de stat. Se ştie că acest impozit este cel mai important pentru bugetul de stat. De exemplu, în bugetul pentru anul 2009, se prevede că TVA la mărfurile produse şi serviciile prestate pe teritoriul Republicii Moldova va constitui 4,071 mlrd. lei, TVA la mărfurile importate – 8,820 mlrd. lei, iar restituirea TVA este preconizată la nivelul de 1,806 mlrd. lei. Dar, deşi pînă acum s-a vorbit mult despre posibilele fraude legate de restituirea TVA, abia acum se pare că de această problemă organele competente s-au apucat la modul serios. Iar primele investigaţii au dat rezultate şocante.
Recentul control efectuat în acest sens de Curtea de Conturi a dovedit că, numai prin intermediul „firmelor-fantomă” înregistrate în 2008, în mod unilateral, la calcularea TVA s-a operat cu suma de 694 mil. lei, care nu a fost plătită în bugetul de stat. Proporţiile problemei sînt îngrijorătoare, dacă luăm în calcul faptul că numărul „firmelor-fantomă” este în continuă creştere. De exemplu, anul trecut numărul acestora a crescut cu 63 de unităţi (41%) şi a ajuns să constituie 143.
Doar 25 dintre aceste firme au reuşit, în perioada 2007-2008 (apropo, 25 dintre ele sînt înregistrate în sectorul Centru al capitalei), să calculeze fictiv TVA în valoare de 889,9 mil. lei, fără a plăti suma respectivă în buget. Firmele respective, practic, neefectuînd nici un fel de achiziţii, au indicat mărfuri şi servicii în valoare de 4,5 mlrd. lei. Printre acestea se numără: SRL „Metsepcon” – 415,1 mil. lei (TVA – 69,2 mil. lei); SRL „Mip Construct” – 406,3 mil. lei (TVA – 67,7 mil. lei); SRL „Pag&Prim” – 391,1 mil. lei (TVA – 65,1 mil. lei); SRL „Bovcomerţ” – 374,8 mil. lei (TVA – 62,5 mil. lei); SRL „Melcon-Exim” – 352,2 mil. lei (TVA – 58,7 mil. lei); SRL „Cupvitcons” – 319,7 mil. lei (TVA - 53,3 mil. lei); SRL „Givital Grup” – 307,7 mil. lei (TVA – 51,3 mil. lei); SRL „Morelcom” – 300 mil. lei (TVA – 50 mil. lei); SRL „Maruh-construct” – 292,2 mil. lei (TVA – 48,7 mil. lei); SRL „Gunprim” – 278,1 mil. lei (TVA – 46,4 mil. lei) etc.
Curtea de Conturi a atras atenţia asupra unor lacune în activitatea organelor fiscale, care facilitează activitatea „firmelor-fantomă”. Astfel, s-a atras atenţia asupra faptului că 24 din cei 25 de agenţi economici menţionaţi au depus declaraţii privind TVA, fără a prezenta şi anexele de rigoare la aceste declaraţii. Straniu, dar aceste declaraţii au fost acceptate de organele fiscale, deşi, potrivit legislaţiei, urmau să fie recunoscute ca şi neprezentate. Acceptarea declaraţiilor privind TVA incomplete le-a permis acestor firme să-şi continue activitatea ilegală.
O altă lacună este nerenovarea la timp a bazei de date a IFPS. Curtea de Conturi a putut urmări operaţiunile de livrare şi achiziţie a firmelor pe care le-a supus verificării doar pînă la data de 1 iulie 2008, deoarece pentru perioadele următoare baza de date a IFPS nu a fost actualizată. „Actualizarea bazei de date cu o întîrziere de şase luni este un risc nepermis pentru buget şi conduce la imposibilitatea identificării operative a „firmelor-fantomă”, creînd posibilitatea pentru activitatea lor încă o anumită perioadă, fără ca aceasta să poată fi vizualizată în baza de date a IFPS”, a constatat Curtea de Conturi.
Apropo, şase luni este un termen mai mult decît suficient pentru ca o „firmă-fantomă” să-şi poată face nestingherită mendrele. De exemplu, două-trei firme din cele urmărite de Curtea de Conturi au avut nevoie de termene cuprinse între o lună şi opt luni pentru a pune în aplicare schemele ilegale. După o scurtă perioadă de activitate „intensă”, acestea, pur şi simplu, încetau să mai prezinte declaraţiile privind TVA.
Un exemplu bun în acest sens este cel al firmei „Visocenii C.P.”, reînregistrată la data de 18 iunie 2008. Neefectuînd, practic, nici un fel de achiziţii, a prezentat declaraţia privind TVA pentru luna iulie 2008 în care a indicat achiziţii de 352,7 mil. lei şi TVA de 70,4 mil. lei, dar care nu au fost confirmate prin anexele de rigoare. Firma a indicat şi livrări în aceeaşi valoare şi nu a livrat bugetului cele 70,4 mil. lei. Aceasta a permis unor agenţi economici să reflecte, în mod unilateral, TVA în aceeaşi mărime. În total, acest agent economic a eliberat, în decurs de şase luni, documente privind livrarea de mărfuri şi servicii în sumă de 477,6 mil. lei (TVA – 95,5 mil. lei), fără a se declara şi efectua plăţile de rigoare în buget.
Un alt exemplu în acest sens este SRL „Impervin Club”, care, în decurs de o singură zi, fără a efectua careva achiziţii, a eliberat trei documente privind livrarea de mărfuri în sumă de 66,1 mil. lei (TVA – 13,2 mil. lei).
Problema a devenit atît de stringentă, încît preşedintele Vladimir Voronin a decis să se implice personal. Recent, el a convocat o şedinţă privind corectitudinea şi legalitatea adoptării deciziilor de restituire a TVA de către Serviciul Fiscal Principal de Stat. În cadrul ei, a fost audiată informarea prezentată de către preşedintele Curţii de Conturi, Ala Popescu, privind rezultatele controalelor efectuate de către această instituţie vizînd modul de restituire şi de trecere în cont a TVA. Astfel, s-a menţionat că evaziunea fiscală practicată de către „firmele-fantomă” reprezintă o problemă serioasă pentru sistemul bugetar.
Participanţii la discuţie au analizat sub diverse aspecte factorii care favorizează apariţia şi funcţionarea multiplelor „firme-fantomă”, practicile ilicite de returnare a TVA cu implicarea acestora, lacunele cadrului instituţional ce reglementează aceste aspecte, s-au referit la necesitatea eficientizării activităţii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi a altor organe care au tangenţe la domeniul respectiv.
Vladimir Voronin s-a arătat nesatisfăcut de rezultatele activităţii structurilor de resort privind asigurarea legalităţii în procesul de achitare şi restituire a TVA. Şeful statului a apreciat activităţile de anticipare, depistare, investigare şi contracarare a schemelor de evaziune fiscală drept pasive, insuficiente şi ineficiente, solicitînd mobilizarea eforturilor în vederea curmării acestui lanţ coruptibil şi excluderii impactului negativ al abuzurilor legate de acesta asupra bugetului de stat.
Preşedintele s-a referit la imperativul intensificării activităţii Comisiei de Stat privind restituirea TVA, al perfecţionării mecanismului de achitare şi restituire a TVA şi eliminării neajunsurilor din activitatea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi altor organe cu funcţii de control în domeniul dat.
Vladimir Voronin a dispus, de asemenea, urgentarea de către Ministerul Dezvoltării Informaţionale a procesului de elaborare şi implementare a facturii electronice şi eficientizarea utilizării tehnologiilor informaţionale în contracararea evaziunilor fiscale şi tranzacţiilor dubioase legate de restituirea şi achitarea TVA.
Preşedintele a mai cerut elaborarea, în baza raportului respectiv al Curţii de Conturi, a unor propuneri concrete vizînd măsurile care se impun a fi întreprinse, cu specificarea persoanelor responsabile şi termenelor de executare a acestora.
Rămîne să vedem dacă vor urma careva rezultate practice. În mod normal, acestea nu ar trebui să întîrzie, dar, să nu uităm, că trăim totuşi în Republica Moldova.
