Profit
№_12_2023, decembrie 2023
Tema numărului
Nr. 7-8 (157-158), iulie-august 2008
Piaţa apelor minerale în Moldova
Viaţa omului este de neconceput fără apă, ea dîndu-i putere să trăiască. Pentru om apa este o bogăţie naturală mai preţioasă decît aurul, petrolul, gazele naturale, diamantele, ea fiind singura sursă care nu poate fi înlocuită.
(A. de Saint-Exupéry)
Fără hrană, omul ar putea supravieţui circa 50 de zile, cu condiţia consumului de apă în răstimp. Fără apă însă nu ar supravieţui nici măcar o săptămînă. Dar orice apă poate fi consumată? Poate fi consumată ea nelimitat? Apa este sursa vieţii, dar totuşi unii oameni se îmbolnăvesc folosind-o zilnic. De ce?
Producătorii de ape din lumea întreagă au încercat să ofere populaţiei o calitate cît mai înaltă a apei potabile, adăugînd şi eliminînd elemente chimice, unele favorabile organismului uman, altele dăunătoare. Producerea apelor însă nu este atît de simplă. Această sursă a vieţii trece prin mai multe metode de prelucrare pînă a ajunge pe masa noastră. Unele ape trec printr-o tratare şi condiţionare suplimentară cu cele mai moderne metode. Impurităţile mecanice sînt separate, este redusă duritatea apei pînă la valorile recomandate, este sterilizată de micropoluări biologice şi organice, este redusă mineralizarea totală a apei pînă la valorile optime pentru o apă potabilă sau minerală (după caz), este purificată prin una din cele mai eficiente şi inofensive metode şi o îmbogăţeşte cu oxigen.
Pe mesele majorităţii populaţiei se află, din ce în ce mai des, apă îmbuteliată, fie minerală, fie potabilă. Mulţi o consumă pentru că au conştientizat că are calităţi mai bune decît cea din fîntîni, izvoare sau robinete, alţii o consumă pentru că aşa fac mulţi, neştiind însă care sînt proprietăţile sale.
DE CE APA ÎMBUTELIATĂ?
După numeroase cercetări elaborate de către specialiştii în domeniu, s-a constatat că 80 la sută din fîntînile din R. Moldova nu conţin apă potabilă. Apa fiind sau prea mineralizată, sau conţinînd numeroase impurităţi dăunătoare organismului uman. La fel se poate spune şi despre izvoare.
Atmosfera noastră este destul de poluată, iar oamenii contribuie la acest lucru nepăstrînd curăţenia, aruncînd deşeuri lîngă sursa de apă, întreţinînd ferme de animale în apropierea sursei. Toate aceste lucruri, şi nu numai, contribuie la poluarea apelor subterane.
Preşedintele Asociaţiei Băuturilor Nealcoolice din R. Moldova, Anatol Demcenco, a comunicat pentru revista „Profit” că deşeurile nu pot intra în contact cu apa dacă ea se află la adîncimi mari - la sute de metri. Fîntînile noastre însă au o adîncime de 50-70 m.
Anatol DEMCENCO: Pentru ca apa din fîntîni să fie potabilă, la o distanţă de cel puţin 30 m în jurul fîntînii nu trebuie să se găsească nimic ce ar putea-o polua. Această normă nu este respectată de oameni şi de aceea am ajuns în situaţia cînd nu putem consuma apa din propriile izvoare sau fîntîni. Majoritatea populaţiei însă nu conştientizează cît de dăunătoare poate fi pentru organismul uman o apă bogată excesiv în minerale sau o apă poluată. Astfel, ea este consumată zilnic expunînd pericolului organismul uman.
Mulţi s-au obişnuit să folosească şi apa din robinete în scopuri tehnice sau consumînd-o în stare proaspătă. Ea ar putea fi considerată apă potabilă, doar dacă şi conductele de apă s-ar afla într-o stare relativ bună. Însă, în situaţia noastră, pînă ajunge apa în robinetele consumatorilor, chiar dacă este prelucrată, parcurgînd un drum lung prin ţevile învechite, ea acumulează din nou o cantitate considerabilă de impurităţi. În acest caz, apa poate fi folosită doar în scopuri tehnice.
Din aceste motive, ar fi mult mai rezonabil, dacă am folosi în consumul zilnic apele distilate, cele potabile sau minerale, produse în condiţii igienice cu proprietăţi benefice organismului uman. Însă şi aici ar trebui să cunoaştem că nu toate tipurile de apă de pe piaţa R. Moldova pot fi consumate zilnic. Multe din ele au proprietăţi care, dacă sînt folosite nelimitat, pot dăuna sănătăţii organismului uman.
TIPURILE DE APE DE PE PIAŢA R. MOLDOVA
Pe piaţa locală putem întîlni numeroşi producători, fiecare din ei comercializînd un anumit tip de apă cu calităţi „miraculoase”, dacă este folosit corect. Deci în magazine sau în pieţele comerciale putem întîlni ape potabile, ape minerale naturale, ape minerale curative, ape minerale curative de masă. Aceste denumiri le putem observa pe ambalajul oricărei sticle de apă, a oricărui producător. De fapt, producătorii şi sînt obligaţi să menţioneze ce fel de apă produc, pentru ca consumatorii să cunoască în ce cantitate o pot folosi.
Mulţi s-ar întreba: Dar care este diferenţa între aceste tipuri de ape? Nu provin ele din acelaşi pămînt? Şi, pînă la urmă, toate pot fi denumite într-un fel - „apă”. Dar, potrivit specialiştilor şi multor analize chimice, fiecare tip de apă îşi are proprietăţile sale.
Apa potabilă reprezintă orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori în alte scopuri casnice, indiferent de origine şi de faptul că este furnizată prin reţea de distribuţie, din sursă sau rezervor sau este distribuită în sticle sau în alte recipiente. Apa potabilă a producătorilor locali trece printr-o prelucrare intensă. Ea îşi păstrează calităţile sale iniţiale, doar că este redusă sau adăugată o cantitate de minerale. Mineralizarea apei potabile trebuie să fie mai mică de 1g/l, mineralizarea fiind indicată pe ambalajul sticlei. Această apă poate fi consumată zilnic, fără restricţii.
Apa minerală naturală este aceeaşi apă potabilă, dar cu un conţinut mai mare de minerale. În plus, îmbutelierea apelor minerale se face nemijlocit lîngă sursă, pentru a evita poluarea. Mineralizarea este puţin mai mare decît 1g/l şi trebuie consumată cu grijă şi nu în cantităţi mari, pentru a nu spori creşterea zahărului din organism.
Apa minerală curativă de masă reprezintă apa cu o mineralizare mai mare de 1g/l, dar care conţine anumite elemente chimice cu acţiuni farmacologice cunoscute, în proporţii minime necesare. Acest tip de apă nu poate fi consumat zilnic. Cea mai mare perioadă de consum ar fi timp de o lună, după care este absolut necesară o pauză. Apele minerale curative însă trebuie consumate doar la indicaţia medicilor.
Conform datelor medicilor, consumul excesiv al apelor cu o mineralizare de peste 1g/l, conduce la creşterea în sînge a conţinutului de zahăr, calciu, acid uric, sodiu, magneziu şi influenţează metabolismul lipidelor. De aceea, fiecare consumator trebuie să citească ambalajul de pe sticla de apă, înainte de a o procura.
Fiecare tip de apă, la rîndul său, se împarte în apă carbogazoasă (popular – „cu gaze”) şi apă necarbogazoasă (plată). Aceste tipuri de apă au aceleaşi proprietăţi, doar că cea carbogazoasă are un adaos de CO2 (bioxid de carbon). Potrivit datelor statistice, din volumul total al vînzărilor, apa plată constituie 65%, iar cea carbogazoasă – 35%.
Cu toate că este plăcută gustului, apa carbogazoasă nu este atît de favorabilă pentru organismul uman. Acest lucru l-a descris doctorul în ştiinţe, Elena Astapenok, în cartea sa ce tratează subiecte din domeniul medicinei.
„Consumul apei carbogazoase după mîncare poate provoca disconfort organismului uman, balonare, dureri în regiunea stomacului”, scrie ea.
Doctorul fizioterapeut, Nina Baciu, a comunicat reporterului revistei „Profit” că apa carbogazoasă contribuie la formarea pietrelor la rinichi şi la vezica biliară. Apa ce conţine bioxid de carbon poate fi consumată, dar în cantităţi foarte mici şi doar la ocazii, chiar dacă este plăcută gustului. Deci fiecare persoană în parte trebuie să hotărască ce fel de apă trebuie să consume.
Dar, potrivit preşedintelui Asociaţiei Apelor Nealcoolice, apa carbogazoasă are un avantaj important faţă de apa plată.
„Bioxidul de carbon distruge microorganismele dăunătoare şi joacă rolul de conservant natural. Iar în apa plată microorganismele, dimpotrivă, se pot dezvolta, îndeosebi dacă este expusă razelor solare”, a spus preşedintele.
La rîndul său, apa plată poate avea efecte curative, dacă este întrebuinţată în mod corect. Potrivit cărţii menţionate, un pahar cu apă, dimineaţa, pe stomacul gol, contribuie la spălarea stomacului, stimulînd activitatea lui şi îmbunătăţirea funcţiei de prelucrare a hranei. După un efort fizic, este recomandat de băut apă fiartă sărată. În timpul efortului se elimină o cantitate considerabilă de apă, iar împreună cu ea, se elimină şi multe săruri, apa sărată însă contrubuie la restabilirea lor.
APELE DE PE PIAŢA R. MOLDOVA
Am efectuat un studiu al cîtorva ape de pe piaţa R. Moldova, fiecare producător de apă străduindu-se să ofere ce e mai bun consumatorilor. Majoritatea apelor provin de la o adîncime de sute de metri, unde deşeurile menajere şi substanţele chimice de la suprafaţă nu pot intra în contact cu apele subterane.
Apa minerală naturală „Resan” provine de la o adîncime de 120 m, are o mineralizare de circa 1g/l şi, potrivit producătorilor acestei ape, ea poate fi consumată pentru profilactica unor afecţiuni ale organului digestiv şi a vezicii urinare. Iar conţinutul de magneziu este bine venit pentru circulaţia sîngelui în organism.
Apa minerală curativă de masă „Gura Căinarului” este extrasă de la adîncimea de 120 m, are o mineralizare de 2,21 g/l şi face parte din grupa apelor sulfată-sodică-potasico-magnezică. Ea poate fi consumată pentru profilactica gastritelor cronice, afecţiunilor ulceroase ale stomacului şi duodenului, colitelor cronice şi interocolitelor, bolilor cronice de ficat şi ale căilor biliare, hepatitelor, colicistitelor, pancreatitelor cronice, diabetului zaharat.
Potrivit Ninei Baciu, doctor fizioterapeut, astfel de tipuri de ape ca „Gura Căinarului” pot fi consumate doar o perioadă scurtă de timp, cel mult o lună.
„Ar fi bine ca, consumul acesteia să fie efectuat după prescripţia medicului, pentru a evita acumularea unor cantităţi nedorite de săruri în organism”, a comunicat ea.
Apa potabilă iodată „Aqua Uniqa”, provine de la o adîncime de 116 m şi are o mineralizare de 0,7-0,9 g/l. Această apă conţine o cantitate anumită de iod (80-125 µg/l, doza zilnică recomandată-150µg/l), care poate completa cît de puţin doza zilnică recomandată pentru organismul uman.
Apa minerală naturală „Izvorul Minunilor” provine de la o altitudine de 1 100 m, din zona renumitei staţiuni Stâna de Vale, regiune protejată de acţiunea factorilor poluanţi. Această apă, în varianta sa plată, este indicată atît consumatorilor adulţi, cît şi copiilor mici, putînd fi folosită şi la prepararea hranei sugarilor.
Apa potabilă „Cogîlnic” este dobîndită de la o adîncime de 324 m şi este considerată o apă moale, bine venită consumului zinic.
Apa potabilă „Soroca” poate fi folosită în consumul zilnic, compensînd deficienţa de minerale şi săruri în organism.
Apa potabilă „Apă Bună” este dobîndită de la o adîncime de 120 m. Acest produs corespunde totalmente cerinţelor moderne de calitate, fiind consumată de către oamenii de vază din R. Moldova.
LIDERUL PIEŢEI APELOR MINERALE DIN R. MOLDOVA - „GURA CĂINARULUI”
Potrivit datelor statistice, în ultimele 6 luni, 85,7% din populaţia R. Moldova (consumatoare de apă minerală) au consumat apa „Gura Căinarului”, 51,3% - „Real”, 40,5% - „Argint”, 27,1% - „Dorna”. Conform aceloraşi date, liderul pieţei – R. Moldova este compania „Rusnac”, cu apa minerală „Gura Căinarului”. Compania deţine 64 la sută din piaţă. Apa minerală naturală „Dorna” deţine 7% din piaţa republicii, „Izvorul Minunilor” – 3%.
Pe piaţa din Chişinău „Gura Căinarului” deţine 62 %, „Dorna” – 5%, „Izvorul Minunilor” – sub 5%.
După distribuţia numerică a apelor, în magazinele alimentare pentru toată republica „Gura Căinarului” deţine 90%, „Dorna” – 46%, „Izvorul Minunilor” – 14%, iar în Chişinău – „Gura Căinarului” – 80%, „Dorna” – 55%, „Izvorul Minunilor” – 38%.
Preşedintele Asociaţiei Băuturilor Nealcoolice din R. Moldova a comunicat că compania „Rusnac” deţine cea mai mare parte din piaţa locală deoarece preţurile apei produse de ea sînt mai mici decît ale celorlalte ape.
Anatol DEMCENCO: Pe primul loc după volumul de producţie este compania „Rusnac” cu apa minerală „Gura Căinarului”, apoi urmează „Gilibert” cu apa „Roua Argintie”, pe al treilea loc - „Beer Master” şi pe locul patru - „Resan”. Cu cîţiva ani în urmă erau mai mult de o sută de producători pe piaţa Moldovei, iar în prezent, cred că s-a micşorat numărul de două ori. După ultimele date, şi-au înregistrat marca comercială 48 de companii. Mulţi şi-au sistat afacerea, deoarce nu era rentabilă.
Potrivit producătorilor de apă, piaţa apelor minerale este în continuă dezvoltare. Fiecare producător tinde spre a-şi mări cantitatea producţiei sale.
Vasile Bejenari, directorul Companiei „Gilibert”, producătorul apei minerale „Roua Argintie” şi „Aqua Uniqa”, a comunicat pentru „Profit” că în anul 2007, piaţa apelor minerale din Moldova a crescut cu 25 la sută faţă de anul 2006.
Vasile BEJENARI: În ultimii trei ani, piaţa apelor minerale din ţară se află în continuă creştere. În prezent, tindem să ne majorăm volumul vînzărilor cu 15 la sută. Noi avem o echipă de profesionişti, ei sînt viitorul nostru. Populaţia singură va alege care apă de pe piaţa republicii este mai bună. Am încercat să producem şi ape pentru export şi ne-am extins mai mult pe piaţa României. Din volumul total de vînzări, exportul constituie 15%. Apa pe care o producem este consumată de către toate categoriile sociale din toată ţara, îndeosebi de cei care au grijă de sănătate.
Traian Isai, directorul executiv al companiei „European Drinks” în Moldova, a declarat că piaţa apelor minerale va creşte în funcţie de venituri. Odată cu creşterea populaţiei, va creşte şi cererea apelor minerale.
„Din păcate, însă foarte multă lume pleacă peste hotare, iar noi nu credem că, în viitorul apropiat, vom avea un număr constant de consumatori”, a menţionat el.
Anatol Demcenco consideră că pe o perioadă scurtă vînzările apelor minerale se vor stopa din cauza timpului nefavorabil.
„În timpul apropiat, aşteptăm vînzări foarte slabe, deoarece, practic, peste o zi, plouă, iar populaţia nu consumă apa ca în perioada marilor călduri. Cu cît temperatura este mai înaltă, cu atît depozitele noastre sînt mai pustii. Dar nu cred că va fi la fel şi în cazul acestei veri”, a spus preşedintele asociaţiei.
APELE IMPORTATE OCUPĂ 20 LA SUTĂ DIN PIAŢA R. MOLDOVA
O parte din piaţa R. Moldova este ocupată şi de apele de import, cum ar fi „Dorna”, „Izvorul Minunilor”, „Borsec”, „Borjomi” ş.a. Potrivit unor analize, apele de import constituie 20% din piaţă, iar celelalte 80% sînt ocupate de producătorii locali.
Directorul executiv al companiei „European Drinks” în R. Moldova, Traian Isai, a comunicat că la început, în anul 1996, a fost mult mai uşor de penetrat piaţa R. Moldova.
Traian ISAI: În prezent lucrurile s-au mai complicat. Pe piaţă sînt şi mai mulţi producători locali de ape, iar concurenţa este mai mare. Oamenii au înţeles că este o afacere profitabilă şi au început să o dezvolte. În plus, situaţia s-a agravat şi atunci cînd au fost prestate serviciile vamale, asta limitînd importul produselor noastre în Moldova. Nu ştiu cum de mai rezistăm pe piaţă. Sperăm că lucrurile se vor îmbunătăţi, iar cei care migrează dintr-un statut social în altul, să fie clienţii noştri.
Potrivit importatorilor de ape minerale din România, în comercializarea acesteia în R. Moldova au apărut greutăţi şi din cauza că accesul ucrainenilor pe teritoriul Moldovei este mult mai liber decît al românilor. Importatorii din România sînt nevoiţi să deschidă viză pentru a penetra piaţa republicii.
„PENTRU A RĂSCUMPĂRA INVESTIŢIILE ESTE NEVOIE DE MULT TIMP”
Afacerea cu apele minerale poate aduce mult profit doar dacă ştii cum să o gestionezi. Potrivit producătorilor de ape, începutul e cel mai greu. Vasile Bejenari, producătorul apei „Roua Argintie”, a comunicat că pentru a începe o afacere de acest gen, este nevoie de investiţii foarte mari.
„Un milion de dolari este foarte puţin ca să începi o afacere. Poate ar ajunge doar în cazul în care compania va corespunde doar standardelor moldoveneşti. Dar, în schimb, după multă muncă calitativă, poţi avea un succes şi un profit remarcabil”, a spus el.
Producătorul apei „Izvorul Minunilor” a comunicat însă că pentru a începe o afacere de acest gen, ai nevoie de utilaje, de construcţii, de infrastructură.
„O asemenea afacere te poate duce la suma de $80 mil. Acest lucru depinde şi de pretenţiile fiecărei persoane în parte. Se pot procura şi linii de îmbuteliere second-hand, care ar costa mult mai puţin, dar de aparataj depinde calitatea apei”, a comunicat producătorul.
Preşedintele Asociaţiei Băuturilor Nealcoolice şi producătorul apei „Cogîlnic” a adăugat la acest subiect că cu 15 ani în urmă nu era nevoie de aşa investiţii mari, nu era licenţiere, erau mai puţine impozite. Iar producătorul apei „Soroca” a declarat că pentru a răscumpăra investiţiile şi a avea profit din această afacere, este nevoie de foarte mult timp, cel puţin, 10-20 de ani.
De aici putem constata de ce unii producători stabilesc preţuri atît de înalte pentru apa minerală. Apa propriu-zisă nu ocupă nici 10% din preţul final. Cealaltă parte a preţului o ocupă ambalajul, munca, marca comercială şi alte cheltuieli.
Apa pe care o consumăm noi zilnic, fără să ne dăm seama, ne dă putere, viaţă. Fără apă nu am putea exista, asta deoarece organismul uman este constituit 70 la sută din apă. Creierul este constituit din 75% de apă, sîngele – 83%, muşchii – 75%, oasele – 22%.
Apa bogată în minerale, consumată cu precauţie, completează organismul omului cu elemente esenţiale pentru viaţă. Însă nu ar trebui să considerăm că dacă vom consuma cantitatea de apă necesară organismului pentru o zi (1,5-2 l), organismul nu mai are nevoie de alte produse bogate şi ele în minerale. Cercetările au demonstrat că organismul absoarbe din ape, cel mult, 6,7% de elemente minerale necesare omului.
De exemplu, calciul. Doza zilnică recomandată este de 800 mg. Un litru de apă îmbuteliată conţine în medie 100 mg de calciu. Deci, pentru a acumula cantitatea necesară organismului a acestui element, este nevoie să bem pe parcursul unei zile 8,0 l de apă, ce este ireal. Putem găsi cantitatea necesară de calciu în alte produse ca 12 g de caşcaval tare (1005 mg de calciu), 49 g de brînză (550 mg), 75 g de pătrunjel (245 mg), 667 g de smochine (160 mg). La fel putem spune şi despre celelalte minerale.
Mulţi oameni însă nu-şi pot permite să procure apă îmbuteliată, consumînd apa de la robinete, care conţine o cantitate considerabilă de impurităţi. Anatol Demcenco consideră că pentru a scăpa de impurităţile din apă, ar trebui să o lăsăm pentru 2-3 ore într-un vas de sticlă sau de ceramică. După aceasta trebuie strecurată cu multă grijă, impurităţile apei rămînînd la fundul vasului.
Apa îşi va îndeplini funcţiile curative, dacă noi, oamenii, vom şti cum să o consumăm, cînd să o consumăm şi cît timp să facem acest lucru. Nu ar trebui niciodată să ne asumăm rolul medicului, considerînd că putem decide lucruri care în realitate pot dăuna organismului. Să-i lăsăm pe cei care deja şi-au dedicat viaţa acestei profesii să ne înveţe care este rolul apei în viaţa noastră.
Alinierea la lege!
Interviu acordat de ministrul justiţiei, Vitalie PÎRLOG, reporterului „Profit”, Igor VOLNIŢCHI
„Profit”: Stimate dle ministru, în ultimul timp, se vorbeşte tot mai mult despre o preconizată reînregistrare a partidelor din Moldova. Despre ce este vorba?
V.P.: Cred că se interpretează greşit lucrurile. În acest an a intrat în vigoare Legea cu privire la partidele politice, care are un şir de prevederi absolut noi pentru Republica Moldova, în special, referitor la finanţarea acestora din bugetul de stat. Noua Lege prevede că toate formaţiunile politice din Moldova trebuie să-şi aducă documentele de constituire în conformitate cu prevederile acesteia pînă la 1 octombrie 2008. Modificările respective trebuie prezentate spre înregistrare la Ministerul Justiţiei. Înregistrarea modificărilor şi completărilor operate în statutul sau programul partidului politic se efectuează în conformitate cu prevederile ce reglementează înregistrarea iniţială a partidelor politice, care se aplică în modul corespunzător. Probabil, acest aspect şi este perceput, în mod eronat, ca o preconizată „reînregistrare” a partidelor. Norme similare au existat în vechea lege privind partidele şi alte organizaţii social-politice. De asemenea, aceeaşi regulă există şi funcţionează, fără probleme, în privinţa asociaţiilor obşteşti şi cultelor religioase. Termenul a fost stabilit doar în legătură cu intrarea în vigoare a noii Legi, pentru a fixa o dată limită de disciplinare a partidelor politice în ceea ce priveşte ajustarea documentelor lor de activitate la noile reglementări. Nu am putea totuşi califica înregistrarea modificărilor în statutul sau programul partidului ca fiind, de fiecare dată, o reînregistrare a acestuia. Sînt înregistrate modificările în statut şi program, nu partidele. Ele au fost şi rămîn deja înregistrate. Este, pur şi simplu, o chestiune de procedură.
„Profit”: Înseamnă aceasta că toate partidele din Moldova vor trebui să desfăşoare obligatoriu pînă la 1 octombrie congrese?
V.P.: În corelaţie cu cele menţionate anterior, potrivit Legii, partidele politice urmează, pînă la 1 octombrie 2008, să-şi aducă în concordanţă cu legea documentele care se află la baza constituirii şi funcţionării lor. Pentru a fi mai explicit, aceasta înseamnă că documentele respective urmează a fi modificate sau completate, astfel încît să conţină toate elementele obligatorii prevăzute de lege. Modificarea şi completarea lor se efectuează potrivit procedurii prevăzute în statutul partidului şi se aprobă de către organele sale împuternicite prin statut. Noi urmărim doar ca aceste norme statutare să fie respectate.
„Profit”: Cîte partide avem în prezent în Moldova?
V.P.: Sînt 29 de formaţiuni înregistrate oficial. O cerere de înregistrare a unei formaţiuni politice se află în curs de examinare. De asemenea, o altă formaţiune se află în litigiu cu Ministerul Justiţiei, dat fiind faptul că noi am respins cererea de înregistrare a acesteia din cauza încălcărilor depistate.
„Profit”: Ştiu că unele formaţiuni politice au desfăşurat deja congrese pentru a se conforma noii Legi cu privire la partidele politice. Cîte formaţiuni au prezentat deja la Minister spre înregistrare rezultatele congreselor?
V.P.: Potrivit Legii, partidele politice sînt obligate să respecte legislaţia Republicii Moldova şi prevederile statutelor lor. În egală măsură, în cazul modificării legislaţiei, precum şi în cazul constatării necorespunderii statutelor şi programelor lor cu prevederile legale, partidele au obligaţia de a-şi aduce documentele în corespundere cu normele legale, modificîndu-le şi completîndu-le în conformitate cu procedura stabilită. Aceasta este o obligaţie continuă. Avînd aspiraţia de a cuceri puterea de stat, consider că partidele politice sînt primele care trebuie să manifeste suficientă maturitate politică şi responsabilitate civică şi să-şi dovedească respectul faţă de Lege, prin alinierea la prevederile acesteia. Pînă la acest moment, doar două partide au prezentat actele de modificare a statutelor în scopul ajustării la noile prevederi legale. Alte două formaţiuni au informat Ministerul Justiţiei despre operarea modificărilor în statute, însă nu au prezentat încă setul de acte necesare pentru înregistrare.
„Profit”: Avînd în vedere că e un act ce emană de la cei ce deţin puterea publică, sînt sigur că cititorii noştri ar fi curioşi să ştie dacă printre formaţiunile care şi-au ajustat deja statutele la prevederile noii Legi se numără şi partidul de guvernămînt.
V.P.: A fost chiar primul care făcut acest lucru.
„Profit”: Luînd în calcul specificul revistei noastre, nu pot să nu vă întreb: de ce s-a decis că finanţarea partidelor din buget va începe de la jumătatea anului 2009, dar nu de la 1 ianuarie 2008, după cum se prevedea anterior? Aceasta a dat motiv opoziţiei să vă acuze că aţi făcut acest lucru intenţionat, ca opoziţia să nu aibă bani pentru alegeri.
V.P.: Finanţarea partidelor are drept criteriu de distribuire rezultatele obţinute în alegeri. Deci, dacă ar fi început la 1 ianuarie 2008, finanţarea din bugetul de stat ar fi trebuit să se refere la rezultatele alegerilor parlamentare din 2005 şi la cele locale din 2007, anterioare apariţiei acestei reguli de finanţare. Am considerat că ar fi mai corect ca partidele să cunoască din start noile reguli de joc, iar finanţarea lor din bugetul de stat să înceapă deja după alegerile parlamentare din 2009 şi, respectiv, cele locale generale din 2011.
„Profit”: Cum va avea loc această finanţare la modul practic?
V.P.: În fiecare an, în bugetul de stat vor fi prevăzute pînă la 0,2% din venituri pentru finanţarea partidelor. Această sumă va fi distribuită în felul următor – 50% pentru finanţarea partidelor proporţional rezultatelor obţinute în alegerile parlamentare; 50% – pentru finanţarea partidelor proporţional rezultatelor obţinute în alegerile locale generale. Însă, în cazul alegerilor locale este o prevedere suplimentară – au dreptul de a obţine finanţare din bugetul de stat formaţiunile care au acumulat minimum 50 de aleşi locali în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi.
„Profit”: Vor avea partidele dreptul şi la alte finanţări, decît cele din bugetul de stat?
V.P.: Desigur. În afară de cotizaţiile membrilor, ele vor avea dreptul la donaţii din partea persoanelor fizice şi juridice, cu condiţia că acestea sînt din ţară şi se efectuează în condiţii de maximă transparenţă şi în conformitate cu legislaţia în vigoare. Legea interzice finanţarea partidelor din exterior. Totodată, un partid nu va putea avea venituri anuale provenite din donaţii în cuantum mai mare decît echivalentul a 0,1% din veniturile bugetului de stat pentru anul respectiv. O altă restricţie este ca o persoană fizică să nu facă donaţii partidelor în decurs de un an mai mari de 500 salarii medii lunare pe economia naţională stabilite pe anul respectiv, iar o persoană juridică – 1000. Partidele pot obţine, de asemenea, venituri şi din activitatea editorială, din activitatea legată nemijlocit de administrarea proprietăţii sale, precum şi din alte activităţi economice ce rezultă direct din scopul prevăzut în statut.
„Profit”: Cum vor fi verificate partidele la capitolul cheltuieli financiare?
V.P.: Fiecare partid va fi obligat să ţină Registrul donaţiilor, unde vor fi indicate toate sumele primite, de la cine au fost primite, cum au fost gestionate etc. În fiecare an, pînă la data de 31 martie, partidele vor prezenta rapoarte financiare. Pentru sumele primite din bugetul de stat, rapoartele vor fi prezentate la Curtea de Conturi, iar pentru donaţii şi alte venituri – la Ministerul Finanţelor.
„Profit”: Putem spune că această Lege este în deplină concordanţă cu rigorile europene?
V.P.: În linii mari, da. Legea cu privire la partidele politice a fost supusă expertizei Consiliului Europei. În mare parte, la definitivarea textului Legii, s-a ţinut cont de recomandările experţilor, evident, reieşind şi din specificul naţional. De aceea, consider că Moldova are o Lege conformă normelor europene, care, sînt sigur, îşi va dovedi eficacitatea în practică.
„Profit”: Dle ministru, vă mulţumim pentru interviu şi vă dorim succese în continuare.
Vinul - aurul şi petrolul Moldovei
Ce este mai plăcut decît să stai la gura unei sobe, să vezi cum trosneşte focul în vatră, să auzi cum vîntul adie uşor la geam, iar sufletul să fie uns şi alinat de un vin care-ţi aminteşte de un buchet de flori de primăvară. Vinul are puterea miraculoasă de a limpezi şi, totodată, de a tulbura gîndurile omului, de aceea fiecare în parte trebuie să cunoască cum poate fi servit vinul de calitate, cum pot fi deosebite vinurile bune de cele mai slabe şi cu ce pot fi servite ele pentru a-ţi aduce mai multă satisfacţie.
Revista economico-financiară „Profit”, în colaborare cu agenţia INFOTAG, a organizat pe 27 iunie, curent, cea de-a treia degustare de vinuri moldoveneşti „Top Wine”, la care au participat experţi din domeniul vinificaţiei şi degustători-amatori, care şi-au spus părerile în ce priveşte vinurile din R. Moldova şi au relatat ce înseamnă „arta vinificaţiei”. În cadrul degustării, 7 companii autohtone au prezentat 10 mostre de „Pinot Gris” şi 8 mostre de „Pinot Noir” produse în anii 2005-2007.
Aceste soiuri de vin sînt foarte greu de înţeles, dar vinificatorii noştri moldoveni şi-au depus toată dragostea în fabricarea lor, încît doar sorbind o picătură din astfel de vinuri inima începe să ceară mai mult şi mai mult. Vinurile companiilor „Vitis Hînceşti”, „Lion Gri”, „Sălcuţa”, „Acorex-Wine Holding”, „Dionysos Mereni”, „Acord Private Reserve”, „DK-Intertrade” şi „Chateau Vartely”, prezentate la degustare, au fost toate demne de note mari şi aprecieri la cel mai înalt nivel. Aceste produse au fost apreciate de degustători (profesionişti şi amatori) după culoare, aromă şi gust, iar nota maximă pentru fiecare parametru a fost de 5, 10 şi, respectiv, 20 de puncte.
Experţii şi profesioniştii experimentaţi – Nicolae Şterbeţ, director general al companiei „Vitis Hînceşti”; Nelli Sonic, vicepreşedinte al companiei „Lion Gri”; Arcadie Foşnea, director pentru activitatea de producţie al companiei „Chateau Vartely”, şi Eugen Pîslaru, director general al companiei „Sălcuţa” – au prezentat, în timpul degustării o caracteristică amănunţită a vinurilor (Pinot Gris şi Pinot Noir), atrăgîndu-le atenţia consumatorilor asupra unor detalii în ce priveşte păstrarea lor.
Vicepreşedintele companiei „Lion Gri”, Nelli Sonic, a menţionat, în timpul discuţiilor, că vinul este aurul şi petrolul Republicii Moldova, iar dacă ar fi să adunăm tot vinul de calitate, de la toate companiile bune, am cuceri, la rînd, toate expoziţiile cu degustare din lume şi atunci se va demonstra că nimeni nu depune atîta suflet în fabricarea vinurilor ca moldovenii.
Mi-au plăcut mult cuvintele pe care le-a rostit expertul în timp ce încerca să le explice degustătorilor ce ar trebui să însemne vinul ţării noastre pentru fiecare în parte.
Nelli SONIC: Noi am fi bucuroşi dacă cultura vinificaţiei va începe de aici, din R. Moldova. Cînd fiecare cetăţean în parte va înţelege ce se serveşte şi ce se produce în ţara noastră, atunci ceilalţi, cu siguranţă, vor înţelege. Haideţi, atunci, să începem să ne cunoaştem producţia, pentru a putea mai apoi relata cu mîndrie ce bogăţii ascunde R. Moldova.
Experţii consideră vinul „Pinot Gris” ca fiind unul foarte capricios, care trebuie consumat doar în stare proaspătă. Culoarea bobiţelor de acest soi este albă spre gri, de unde provine şi denumirea de „Pinot Gris”. Însuşi vinul produs din aceşti struguri poate avea culoarea de la auriu-gălbui pînă la intens spre arămiu cu nuanţe de roz palid. „Pinot Gris” este cunoscut ca soi încă din Evul mediu, însă abia în sec. XX savanţii i-au descoperit adevăratele posibilităţi. Acest soi, cu o istorie de peste 2 mii de ani, face parte din familia Bourgogne, fiind rudă cu „Chardonay”, „Aligote”, „Pinot Noir” şi alte soiuri franceze. Cuvîntul „Pinot” înseamnă în franceză „con de pin” – strugurele avînd forma asemănătoare cu acesta. Patria „Pinot Gris” este regiunea Bourgogne din Franţa. „Pinot Gris” este cel mai intens cultivat în Australia, Franţa, Italia, Germania, Noua Zeelandă, Canada, Africa de Sud. Vinul din acest soi de struguri a început să apară mai intens pe piaţa internaţională în ultimii 5-6 ani, abia atunci amatorii acestui vin au început să-l procure mai des şi să-i acorde atenţia necesară.
Pentru „Pinot Gris” este tipică aciditatea moderată, de aceea strugurii sînt recoltaţi în perioada maturării depline. Vinul „Pinot Gris” se serveşte de cele mai multe ori cu peşte, cu fructe de mare, caşcaval sau cu carne de găină.
„Chardonay” este considerat de către vinificatori regina vinurilor albe, „Pinot Gris” însă - prinţesa, ea fiind gata să detroneze regina pentru a-i ocupa locul. Potrivit lor, nu există vinul „tău” sau al „meu”, există vinul „nostru”, vinul ţării noastre frumoase. Aşa cum nu găsim femei urîte, aşa nu găsim nici vinuri urîte. Există puţin timp. Femeii nu-i ajunge timp pentru a se descoperi sau bărbatului nu i-a ajuns timp să o aprecieze. La fel este şi cu vinul... Trebuie doar să-i oferim timp pentru a fi descoperit.
În prezent, Italia vinde un volum de „Pinot Gris” similar cu cel comercializat de cîteva ţări împreună. Şi în R. Moldova, cu cîţiva ani buni în urmă, vinificatorii cultivau acest soi, dar, din anumite motive, el era folosit doar la fabricarea vinurilor spumante. Doar în ultimii ani, cînd au fost aduse în R. Moldova clonuri noi, cu specific italian, care sînt perfecte din punct de vedere calitativ, producătorii de vin din ţara noastră au început să producă vin din acest soi de calitate destul de înaltă, ele luînd deja premiile cele mai mari la cîteva concursuri.
Profesioniştii experimentaţi în domeniu descriu acest soi de struguri ca fiind foarte sensibil, îndeosebi la diferite boli.
Nicolae ŞTERBEŢ: De aceea viticultorii se fereau mereu de acest soi. Ei aveau nevoie de recoltă mare, iar pentru cultivarea şi păstrarea acestui soi se făceau cheltuieli mari. Din această cauză, la noi în republică, el nu s-a dezvoltat atît de mult. Acum, cînd au apărut tehnologii noi în viticultură, producătorii de vin din R. Moldova investesc mai mult în cultivarea strugurilor „Pinot Gris”. Pentru moment, pe piaţa internă, primul loc l-a ocupat „Chardonay”-ul, al doilea loc – „Sauvignon”-ul, al treilea loc îl va ocupa, la sigur, „Pinot Gris”.
În timpul degustării, fiecare dintre participanţi a caracterizat acest soi de vin dulce-acrişor cu cele mai frumoase cuvinte posibile, însă doar la cîţiva din ei au coincis părerile şi notele asupra unui vin anume. Cel mai înalt a fost apreciat vinul cu nr.10 (mai tîrziu, s-a constatat că producătorul lui este „Sălcuţa”, anul 1995), care aminteşte de o compoziţie din fructe proaspete; pe locul doi s-a clasat mostra cu nr.8 („Acord Private Reserve”, 2005), pe locul trei – mostrele cu nr.4 („Acorex”, 2006), nr.5 („DK-Intertrade”, 2006) şi nr.7 („Lion Gri”, 2005).
Tatiana CLIMCO: Probele care au fost prezentate au meritat să fie în atenţia noastră, deoarece aici s-a simţit atît sufletul şi străduinţa vinificatorului, cît şi calda şi plăcuta natură moldovenească. Toate vinurile sînt la fel de bune şi minunate, ele situîndu-se la acelaşi nivel. Vinul trebuie întîlnit cu ochii – dacă ei îţi fac semn că-l poţi mirosi, atunci nu rămîne decît să-l îndrepţi spre nas pentru a te îmbăta cu mirosu-i de zămos şi „duches”. Din ochi mi-a făcut mostra cu nr.2 („Lion Gri”, 2007), dar vinuri interesante au fost şi cele cu nr.4 („Acorex”, 2006), nr.5 („DK-Intertrade”, 2006) şi nr.7 („Lion Gri”, 2005), ele concurînd între ele. Cred că dacă pe masa fiecărui dintre noi se vor afla astfel de vinuri, atunci vom putea spune că sîntem oameni bogaţi.
Ruzanna MANUCHEAN: Astăzi, am auzit destul de multe păreri cu privire la vinificaţia din Moldova. Pot doar să felicit vinificatorii noştri, deoarece toate vinurile pe care le-am gustat vorbesc despre faptul că producţia vinificatorilor se află la cel mai înalt nivel. În prezent, vinul începe să fie o parte din cultura R. Moldova. Cel mai mult mi-a plăcut vinul cu nr. 8 („Acord Private Reserve”, 2005), care s-a diferenţiat foarte pronunţat de celelalte, îmi era foarte greu să nu-l observ. Pe locul II, după părerea mea, s-a clasat vinul cu nr. 4 („Acorex”, 2006), iar pe locul III – vinurile cu nr.2 („Lion Gri”, 2007) şi cu nr.3 („Acorex”, 2007).
Stanislav DOMBROVSCHI: Noi ne ocupăm cu producerea apelor potabile, de aceea ştim cît e de greu să faci consumatorul mulţumit. Vreau să le mulţumesc organizatorilor pentru această degustare care ne învaţă să preţuim şi mai mult bogăţia ţării noastre. Toate vinurile prezentate bucură. Cred că şi la următoarele degustări vor fi vinuri interesante. Este foarte important progresul vinificatorilor, care, indiferent de greutăţi, merg mai departe pentru a-şi dezvolta produsul. Cred că un produs bun îşi va găsi mereu consumatorul. Cu această ocazie vreau să vă urez sincere succese în această direcţie.Vreau să spun că mie mi-a plăcut proba cu nr. 7 („Lion Gri”, 2005), cu nr.6 („Chateau Vartely”, 2006) şi cu nr.3 („Acorex”, 2006).
Fiodor MIHLEAEV: Pe lîngă faptul că particip pentru prima dată la o degustare de acest gen, eu încă nu sînt cetăţean al R. Moldova. Nu am decît un an de cînd locuiesc aici. Pe parcursul acestui an am avut ocazia să gust diferite vinuri şi toate merită cea mai mare atenţie. Vinul „Pinot” îl gust pentru prima dată. Sincer să spun, m-am pomenit într-un şoc plăcut. Luînd în considerare faptul că nu sînt profesionist în acest domeniu, am fost nevoit să compar vinurile din ceea ce am avut astăzi în faţă. Cel mai mult mi-a plăcut mostra cu nr.8 („Acord Private Reserve”, 2005). Pe locul II aş clasa mostra cu nr.7 („Lion Gri”, 2005).
Arcadie FOŞNEA: Ar fi mai corect ca cele uşoare să le apreciem aparte pentru a-l găsi pe cel mai bun, iar cele mai grele – aparte. Vreau să laud toţi vinificatorii că au prezentat nişte mostre tipice acestui soi şi cu o varietate foarte largă. Pentru mine cele mai interesante au fost vinurile uşoare, nr.2 şi nr.4. Mostrele cu nr.7 şi nr.8 au fost nişte vinuri maturate în lemn, de aceea sînt puţin mai grele, dar destul de interesante. Un vin destul de plăcut şi deosebit este cel cu nr.10 – foarte fructuos, cu o aromă foarte expresivă de barbaris.
Potrivit experţilor, pentru a obţine o aromă şi un gust al vinului asemănător cu mostrele prezentate la degustare, o importanţă deosebită o are limpezirea mustului în timpul producerii. Prin limpezirea lui, sînt înlăturate o mulţime de impurităţi, astfel vinul va deveni mai fin şi mai pur în aromă.
„Pinot Noir” – fata cochetă cu o mulţime de mistere
Şi vinul din soiul de struguri „Pinot Noir” a fost apreciat tot atît de mult ca şi „Pinot Gris”, ele provenind din aceeaşi familie. Degustătorii au comparat acest soi cu o fată cochetă pe care parcă o cunoşti, dar care ascunde, totodată, atîtea mistere. Acest vin este considerat unul pentru doamne. În fiecare ţară el se înţelege diferit şi are un gust diferit. Undeva, la gust, aminteşte de laptele condensat, în altă parte aminteşte de frişcă. El este considerat băutura cea mai adorată a amatorilor de vin roşu. Pentru a fi plăcut gustului, acest vin trebuie păstrat în condiţii echilibrate – nici foarte reci, nici foarte calde – numai aşa el va deveni unic şi irezistibil.
Nelli SONIC: „Pinot Noir” este cel mai cochet soi din toate soiurile de struguri. „Pinot Noir” poate fi comparat cu un fotomodel sau cu o actriţă. Este plin de talent şi farmec. Acest vin nu-l poţi cunoaşte foarte uşor după gust. În tinereţe el poate avea gustul zmeurei proaspăt stoarse sau a unei căpşune proaspete de vară. Atunci cînd e mai în vîrstă devine incomparabil cu fructele, dezvoltînd mirosul de vînat.
Acest vin sec, dar cu o culoare intensă, doar la o mică atingere, te conduce în sînul naturii. Ea, frumoasa femeie cu voalul lăsat în voia vîntului, te cucereşte şi pune pentru totdeauna stăpînire pe sîngele-ţi de boier. Incomparabil şi irezistibil, acest vin îşi poate schimba aroma cu fiecare vîrstă, devenind de fiecare dată tot mai puternic şi mai măreţ. Dacă în vinul tînăr putem simţi un gust de cireşe, de prune uscate şi căpşune, pe măsură ce vinul este mai păstrat, la sorbirea lui, putem simţi atît stafidele, fînul, tutunul, cît şi pielea, ciupercile, piperul negru.
Eugen PÎSLARU: „Pinot Noir” este unul dintre cele mai respectate vinuri din lume. Eu l-aş compara cu o femeie capricioasă. Foarte bun, foarte frumos, foarte bogat la gust, la aromă, dar foarte capricios la stoarcere şi la producere. Acest soi este foarte capricios, lui nu-i sînt de ajuns unele condiţii bune în natură – solul potrivit sau clima favorabilă (multă căldură) – el are nevoie şi de o combinaţie dintre toate acestea. Pentru ca „Pinot Noir” să ajungă un vin calitativ, este nevoie ca vinificatorul să dea dovadă de un profesionalism foarte înalt.
Acest vin are cea mai veche istorie, de 2 mii de ani, şi există dovezi că în Bourgogne se întîlnea deja în secolul IV e.n. şi se numea „Mourilon Noir”, doar în sec. XIV a căpătat denumirea de „Pinot Noir”.
„Pinot Noir” lăstăreşete devreme şi este supus îngheţurilor tîrzii, astfel el este predispus riscului de a pierde roada. El nu iubeşte solurile fertile sau grele, ci cele calcaroase şi iubeşte o climă umedă. Patria lui este Bourgogne, dar cele mai interesante vinuri din „Pinot Noir”, practic, le obţine Noua Zeelandă, datorită climei reci de lîngă Ocean şi a solului vulcanic. În Franţa sînt cultivate circa 22 mii ha de „Pinot Noir” – a cincea parte din suprafaţa de struguri din R. Moldova (100 mii ha). În general, este un soi destul de complicat şi numai în anii buni pot fi obţinute nişte vinuri originale. „Pinot Noir” este un vin care se dezvoltă bine şi repede, dar nu-şi pierde calitatea.
Acest soi creşte foarte bine în Franţa, Germania, Italia, Austria, Ungaria, precum şi în ţările din Europa de Sud – Bulgaria, Cehia, Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan, Kîrgîzstan şi România. Aici „Pinot Noir” este servit deseori la o masă bogată cu carne de miel, peşte, făinoase de tip italian.
De data aceasta, gîndurile degustătorilor profesionişti şi ale celor amatori au coincis, majoritatea din ei clasînd mostra cu nr.8 („Lion Gri”, 2003) din soiul de vin „Pinot Noir” pe locul I, locul II fiind ocupat de către mostrele cu nr. 7 („Chateau Vartely”, 2005) şi cu nr. 6 („Acorex Wine”, 2005). Celelalte vinuri aveau un gust mai greoi, deoarece se aflau în prima fază de maturare. Vinurile „Pinot Noir”, spre deosebire de „Pinot Gris”, aşteaptă să fie servite doar în faza de maturare deplină, atunci ele oferind amatorului o fineţe în gust şi o prospeţime în miros.
Tatiana CLIMCO: Toate vinurile sînt interesante. Primele probe dezvoltă gusturi de fructe. În primul se simt foarte bine pomuşoarele de pădure, în al treilea se simte foarte bine zmeura şi mura. Dar cel mai mult mi-au plăcut mostrele cu nr. 6 („Acorex Wine”, 2005) şi cu nr. 8 („Lion Gri”, 2003) – o combinaţie perfectă dintre aromă şi gust.
Constantin STRATAN: Primele două vinuri tinere „Pinot Noir” sînt foarte bune şi intense - le-am dat note maxime. Au un gust de fructe foarte prununţat şi culorile sînt destul de intense. Note bune au primit şi ultimele două vinuri. Mostrele cu nr.8 şi nr.7 („Chateau Vartely”, 2005) au un gust impresionant de mure.
Fiodor MIHLEAEV: Nota maximă am pus-o probei cu nr.6 („Acorex Wine”, 2005). V-aş sfătui să lucraţi mai mult cu corpul diplomatic, căci vinurile sînt super, iar noi, ucrainenii, sîntem gata să venim în Moldova pentru a gusta şi chiar a procura vinurile producătorilor moldoveni, care au dat dovadă de o calitate înaltă. Mă bucur mult că am avut onoarea de a participa la această degustare. Mulţumim organizatorilor.
Arcadie FOŞNEA: Eu am repartizat aceste opt vinuri în două grupuri. Primele trei - („Vitis Hînceşti”, 2007; „DK-Intertrade”, 2007; „Dionysos Mereni”, 2007) şi cel cu nr.5 („Vitis Hînceşti”, 2006) – consider că sînt vinuri mai tinere şi au ceva comun – gust de cireşe, căpşune, vişine. Vinurile cu nr.4 („DK-Intertrade”, 2006), nr.6 („Acorex Wine”, 2005), nr. 7 („Chateau Vartely”, 2005) şi nr.8 („Lion Gri”, 2003) sînt deja vinuri mai mature cu arome secundare, de paprică, condimente, piele dubită. Din aceste vinuri tinere mi-a plăcut cel cu nr.3 („Dionysos Mereni”, 2007), deoarece este puţin mai echilibrat în comparaţie cu celelalte. Din grupa a doua mi-a plăcut cel cu nr.7, deoarece este destul de expresiv, aromele sînt încă vii.
Un vin de calitate poate fi găsit foarte uşor la companiile producătoare de vin din R. Moldova, trebuie doar să ştim cum să-l alegem, să-i cunoaştem gustul, mirosul şi culoarea.
„Pinot Rose” - un vin care a lăsat degustătorii fără cuvinte
În afara concursului a fost propus pentru degustare vinul sec original „Pinot Rose” de la compania „Chateau Vartely”, care a lăsat amatorii de vinuri fără cuvinte. E foarte greu să compari acest vin, este unic în felul său, îl putem chiar considera o operă de artă. Degustătorii n-au prea spus multe lucruri despre acest vin, unicele expresii fiind: „E super!”; „Pot spune doar: felicitări!”; „A fost nemaipomenit, fantastic!”.
Acest vin aduce în inimile noastre arome de primăvară, iar culoarea de un roz-palid aminteşte de primele flori de caise şi mirosul lor îmbătător. Ca să înţelegeţi mai bine ce a însemnat acest vin pentru degustătorii profesionişti şi amatori, vă comunic că paharele din care a fost servit vinul au rămas goale dintr-odată, unii chiar au cerut să li se mai toarne un pic. Pe cînd la degustare din fiecare vin se soarbe doar cîte puţin.
Ne-am convins încă o dată că în R. Moldova locuiesc oameni aleşi, profesionişti în toate domeniile, îndeosebi în producerea vinului.
Dacă înainte foarte multă lume punea pe masa de sărbătoare un vin proaspăt de casă, în prezent, majoritatea solicită un vin proaspăt în sticle, fabricat la una dintre companiile autohtone. De ce?
Nicolae Şterbeţ a comunicat că vinul de la fabrică este mai blînd, are aromă, are gust echilibrat, dirijat prin procesele tehnologice, însă vinul de casă este brutal în gust şi nu are armonie între culoare, gust şi aromă. Vinul de casă, de obicei, este oxidat. Diferenţa dintre ele este atît de mare, deoarece omul nu poate respecta procesul tehnologic, care face vinul calitativ, în condiţiile de casă.
Potrivit lui, un vin bun nu poate costa mai mult de $10-15. Dacă vinul este mai scump, atunci acolo nu s-a pus accentul pe calitate, ci pe legendă – fie că sticla este mai sofisticată, fie că vinul este păstrat deja de foarte mulţi ani. Dacă vinul va costa mai ieftin, şi consumatori vor fi mai mulţi.
Deci să învăţăm împreună ce înseamnă un vin calitativ şi cum îl putem preţui. Un vin bun va fi mereu prioritatea unui om în care curge sînge de aristocrat. Să devenim şi noi oameni de rang înalt, cunoscîndu-ne măreţia ţării noastre, ce ne va duce vestea în toată lumea: „Arta de a produce vin de calitate”.
Cine sînd judecătorii?
Vlad GROSU, director comercial al companiei „Raiffeisen Leasing”;
Alexei TOPOROV, director general al companiei de asigurări „Garanţie”;
Grigore FURTUNĂ, secretar al consiliului BC Moldova Agroindbank S.A.;
Victor ŞUMILO, director al companiei „Continent” (diler autorizat în vînzările de maşini Toyota Moldova);
Ruzanna MANUCHEAN, manager relaţii cu publicul şi publicitate la compania „Acorex-Wine Holding”;
Stanislav DOMBROVSCHI, director comercial al întreprinderii moldo-germane „Resan”;
Tatiana DOMBROVSCHI, consultant financiar al companiei „Euro Lise Moldova”;
Fiodor MIHLEAEV, reprezentant al ambasadei Ucrainei în Moldova;
Constantin STRATAN, tehnolog-şef al companiei „Dionysos Mareni”;
Ala POLUSTANOVA, director de departament la BC Moldova Agroindbank S.A.;
Irina SÎRBU, studentă la Universitatea din Florida (SUA);
Tatiana FURDUI, director vînzări la compania „Lion Gri”;
Ion LUPU, manager vînzări la compania „Lion Gri”;
Irina BOZIANU, reporter special al revistei „Profit”.
Încotro este condusă economia?
Apreciindu-şi moneda, Moldova, practic, nu face nimic ca să dezvolte producţia şi să înfiinţeze noi locuri de muncă, ceea ce ar conferi economiei sale mai multă durabilitate şi competitivitate. Apreciind leul nechibzuit, ceea ce oferă avantaje la exporturile de resurse energetice, noi, fără să observăm, intrăm în ştreangul valutar care ar putea să se strîngă mortal pe gîtul multora, dacă cursul se va schimba brusc.
Care ar fi reacţia pieţei dacă două-trei bănci moldoveneşti ar obţine împrumuturi externe de cîte 50 mln. euro fiecare la preţul pieţei din ţările Uniunii Europene? Puteţi să nu puneţi la îndoială faptul că pe piaţa autohtonă, pur şi simplu, nu ar exista depozite atrase la dobînzi de 15-16% în valută liber convertibilă. Este adevărat că, avînd în vedere starea economiei moldoveneşti şi actuala situaţie de pe piaţă, asemenea imaginaţii se aseamănă cu un vis trandafiriu, căruia nu-i este dat să se împlinească.
Acum, economia în ansamblu şi sectorul bancar în particular, ne aduc aminte de o scenă înconjurată de tribune enorme cu publicul spectator. Cu sufletul la gură, spectatorii urmăresc cu speranţă şi fiori acţiunile artistului din scenă, rugîndu-se lui Dumnezeu ca să-i reuşească totul, ca el să nu-şi compromită rolul. În rolul artistului iscusit se produce Banca Naţională a Moldovei (BNM), care interpretează un număr arhicomplicat – „ţintirea” inflaţiei.
Cît priveşte spectatorii, putem spune fără exagerare că aceştia sîntem noi cu toţii, cei care urmăresc acţiunile băncii şi aşteaptă de la ea un fel de minune. Unii cred banca, alţii îi pun la îndoială sincer şansele de reuşită. Principalul e că pentru aceasta nu e nevoie decît de două-trei luni, declară îndrăzneţ reprezentanţii Guvernului Zinaida Greceanîi.
Pesimiştii susţin cu îndoieli că inflaţia nu poate fi suprimată doar cu instrumente monetare, chiar dacă BNM are în mîini un bisturiu ascuţit – rezervele obligatorii ale băncilor. În ţările bine dezvoltate pentru aceasta există un instrument eficient – rata de bază de refinanţare. Spre deosebire de Moldova, acolo ea reprezintă un instrument sensibil şi foarte influent.
Acum, este absolut cert pentru toţi că inflaţia trebuie combătută. Toţi înţeleg că organismul economiei trebuie tratat de creşterea preţurilor, din a cărei cauză acum suferă toţi. Dar organismului, nu se ştie de ce, i s-a propus intervenţia chirurgicală, care în opinia experţilor de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), trebuie să-l ajute să se vindece rapid. Şi ce va fi dacă vindecarea va fi doar aparentă? Poate ar fi mult mai eficient să-l sfătuim pe bolnav să-şi schimbe modul de viaţă. De exemplu, pentru o activitate mai bună a inimii, omului i se recomandă mai multă mişcare, să se lase de fumat, să nu mai consume carne de porc, dar mai mult fructe şi legume, să nu facă abuz de mîncare, să renunţe la copturi şi la dulciuri, să reducă situaţiile de stres în viaţă. Viaţa cu care ne-am obişnuit pînă acum trebuie schimbată radical. Aceste schimbări în organism trebuie să aibă loc la nivel de sistem.
Dacă continuăm să mergem pe analogia cu organismul viu al economiei, este absolut cert că BNM nu va fi capabilă să înfăptuiască schimbările de sistem de una singură. Pentru economie, ea nu este decît un fel de medic care, luînd decizii, îi propune succesiv antibiotice bolnavului sau recurge la măsuri extreme – prescrie intervenţia chirurgicală. BNM a optat, la indicaţia FMI, pentru intervenţia chirurgicală. Tăind cu bisturiul, ea le-a majorat băncilor rezervele obligatorii de la 16% pînă la 22%, ceea ce a fost dureros şi sensibil în egală măsură pentru toate băncile – mari, mijlocii şi mici, care s-au confruntat cu problema de lichiditate. Doar una nu s-a comportat conform situaţiei curente de pe piaţă, cînd băncile au ridicat brusc dobînzile la resursele atrase, mai ales, în dolari SUA şi euro. Această bancă nu a făcut-o pe motivul că are acces la resursele din exterior, pe care le obţine uşor de la capitalul mamă. Banca respectivă este doar un mic model care presupune posibilitatea ca instituţia financiară să aleagă resursele după preţurile la bani, care există la resurse pe piaţa locală şi cea mondială. În această situaţie, nu ne rămîne decît să regretăm faptul că majoritatea covîrşitoare a băncilor de la noi sînt lipsite de o asemenea posibilitate.
Puterea e în rating
Pe parcursul ultimilor 10 ani, managerii băncilor moldoveneşti se întîlnesc cu reprezentanţii băncilor de peste hotare şi în majoritatea cazurilor discută acelaşi subiect: resursele de împrumut pe termene lungi. Şi în tot acest răstimp, aud ca răspuns aceeaşi frază: „Băieţi, problema Dvs. este ratingul financiar al ţării”.
Băncile occidentale nu pot acorda bani pentru că în ratingul statului sînt prezente evaluările (В-). Riscul de ţară este mare, aşa că, chiar dacă se oferă bani, conform regulamentelor în fondul de risc trebuie detaşate aproape 100% de resurse din suma creditului, de aceea acolo nimeni nu fuge, bunăoară, după 14%, pe care le oferă băncile autohtone. Mai ales că Moldova are o capacitate minimă de a asimila resurse mari. De exemplu, 20 mlrd. euro cu 14% ar putea fi interesant. Dar ei înţeleg foarte bine că aceasta ar fi ca 100 kg pentru un copil de 5 ani. Or, e nevoie de numai două luni cu cîte 50 mln. euro, ca să acoperim nevoile de resurse ale băncilor, rezolvînd problemele de lichiditate ale acestora.
Trebuie să apreciem meritele bancherilor. Confruntîndu-se cu dificultăţi de lichiditate, în condiţiile rezervării obligatorii a 22% din mijloacele atrase şi gîndindu-se, totodată, la acţiunile ulterioare, în caz dacă va urma o nouă majorare a normei pînă la 24%-26%, top-managerii băncilor înţeleg că actualul risc de înrăutăţire a situaţiei în economie pentru stat este mult mai mic decît consecinţele pe care ţara ar putea să le suporte în caz de inflaţie mare. Astfel, abia de trebuie contestate acţiunile BNM care urmăresc suprimarea inflaţiei. Singura problemă este pe cît de eficiente sînt aceste acţiuni, odată ce banca combate inflaţia doar prun majorarea rezervelor obligatorii ale băncilor?
Aici, este important să luăm în calcul faptul că inflaţia în Moldova are un caracter nemonetar. Principalele poveri asupra ei sînt preţurile crescînde la petrol şi la importuri, în particular, de produse alimentare. În ultimii doi ani, petrolul s-a scumpit de la $50 pînă la $146 pe un baril. De aici, se poate trage o concluzie matematică simplă: dacă leul va costa mai scump, respectiv, preţul benzinei la staţiile de alimentare se va menţine la un nivel cît mai mult. Deci, nu se vor înregistra nici procese inflaţioniste. Aşa cum petrolul, gazele şi produsele alimentare în coşul după care se calculează indicele preţurilor de consum, constituie aproximativ 50-60%, rezultă că doar prin aprecierea leului putem obţine ca preţul la două componente din coş, petrolul şi gazele, să nu crească deloc, iar dacă va creşte – foarte lent.
Paradoxurile exporturilor
Moldova are extrem de puţine exporturi de mărfuri şi servicii. Aprecierea monedei naţionale are loc datorită exporturilor, dar nu de mărfuri şi servicii, ci de braţe de muncă. Dar acest factor nu va dura la infinit. S-a dovedit demult că cu cît o ţară este mai prosperă, cu atît are mai puţine exporturi de braţe de muncă. Astfel, aprecierea leului datorită acestei componente de export este comparabilă cu procesul de comprimare a arcului metalic, care are un fel de limită de comprimare. Trecînd de hotarul de rezistenţă, energetica va face ca arcul să tragă astfel încît dolarul va costa nu actualii nouă lei, ci, eventual, 15-18-20 de lei? Este un lucru greu de prezis şi abia de este cazul.
Este cert că exporturile de braţe de muncă într-un număr atît de mare reprezintă o situaţie anormală. Deci, ea, mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să se normalizeze. O parte dintre oamenii care muncesc acum peste hotare vor acumula bani şi se vor întoarce acasă ca să pornească afaceri proprii în patrie. O altă parte, vor lua copiii cu ei şi vor stabili acolo, hotărînd să-şi părăsească ţara pentru totdeauna. Ambele variante conduc la secarea fluxului de bani spre Moldova, cel care în tot acest răstimp a format exporturile de braţe de muncă. Dar, deocamdată, fluxul nu seacă ci, dimpotrivă, creşte, avînd, apropo, un impact benefic asupra aprecierii cursului leului.
Ce va urma?
Chiar pînă la sfîrşitul lunii iulie – începutul lunii august, imaginea care caracterizează situaţia în sectorul bancar se va limpezi. Toate băncile au făcut faţă regulamentului BNM, dar au redus considerabil indicatorul de creditare. Apropo, tocmai aceasta a fost una dintre sarcinile BNM. Căci, prin majorarea rezervelor obligatorii, ea a urmărit scumpirea banilor şi, ca urmare, reducerea volumului de creditare. Băncile au făcut faţă dificultăţilor apărute, menţinînd lichiditatea. Dar cu ce preţ! Şi ce va urma dacă, bunăoară, scopurile BNM nu vor fi atinse şi FMI va aprecia că acţiunile băncii au fost incomplete, şi va cere o majorare continuă a rezervelor? Probabil, băncile, sub diferite pretexte pentru clienţi, vor reduce şi chiar vor sista creditarea. Agenţii economici nu vor putea obţine credite, iar cu timpul ar putea să se confrunte cu probleme la deservirea creditelor obţinute anterior. Totodată, curba veniturilor băncilor şi, mai ales, marja bancară va coborî catastrofal, plasînd băncile într-o situaţie şi mai complicată.
Aici vine o întrebare pe deplin rezonabilă: cine cîştigă de pe urma acestei situaţii? Răspunsurile pot consta din diferite ipoteze corecte, inclusiv cea că aceasta oferă beneficii mari celor care au pus ochiul pe bănci autohtone şi ar dori să le cumpere cît mai ieftin, iar dacă va fi posibil – cu ridicata. O situaţie grea îi va determina să procedeze la negocieri privind vînzarea băncilor chiar şi pe acţionarii cel mai greu de convins, care, neavînd posibilităţi reale de capitalizare a instituţiilor pe care le-au creat, vor trebui să vîndă o parte din active către investitorii occidentali.
Către septembrie-octombrie, cînd următoarea misiune a FMI va sosi la Chişinău, trebuie să dea rezultat acţiunile BNM pentru reducerea inflaţiei. Şi dacă rezultatul va fi inexistent, fireşte, şuruburile vor trebui strînse în continuare. Situaţia la bănci este de aşa natură încît afluxul de bani nu a crescut, chiar dacă condiţiile de atragere a resurselor sînt bune, de 20-23% şi mai mult. Cît priveşte depunerile în dolari, în bănci se atestă un reflux semnificativ al acestora, fapt care are şi explicaţie: cursul în scădere al valutei americane şi leul care se apreciază.
În macroeconomie nu există soluţii simple şi univoce. Dacă rezolvăm eficient problemele stringente ale economiei şi reducem inflaţia, e nevoie de măsuri de sistem şi pe termen lung. Din păcate, nici unele, nici altele nu se întrevăd, deocamdată. Ca şi mai înainte, creditorii sînt preocupaţi de problema gajurilor, care trebuie recuperate vreme îndelungată în judecătorii, despre a căror activitate se ştie chiar şi în Uniunea Europeană. Din păcate, în ţară există anumite forţe care amînă chestiunea privind soluţionarea momentană a problemelor între creditor şi debitor în judecată. De aceea, psihologia şi atitudinea beneficiarului de credite faţă de datoriile expirate rămîn neschimbate, ceea ce îi descurajează pe investitorii străini.
Acum, toţi sînt preocupaţi cum să normalizeze situaţia, readucînd-o la momentul în care dobînzile la depozitele în lei în ţară erau la un nivel de 13-15%, la credite - de 17-18%, iar în valută liber convertibilă - de 7-8% şi 10-11%, respectiv. Dar pentru o atare revenire, cu condiţia că va fi aplicat unicul instrument al BNM – rezervele obligatorii ale băncilor – va fi nevoie de 1,5-2 ani. Dar şi aceasta cu o condiţie obligatorie: injectări de bani de peste hotare în bănci, care trebuie să se producă în timpul apropiat.
Grigore FURTUNĂ, economist
Deflaţia din iunie, în mărime de 1,1%, este o reflectare directă a ceea ce doreşte să vadă guvernarea, dar în nici un caz imaginea reală a lucrurilor, care au loc în economie. Am dori foarte mult să credem că suprimarea inflaţiei cu acţiuni administrative va ţine cel mult două – trei luni, precum afirmă acum Prim-ministrul Zinaida Greceanîi. Dar în ce măsură Guvernul a calculat impactul negativ pe care îl vor avea asupra sectorului real al economiei creşterea PIB-ului, majorarea veniturilor populaţiei, măsurile administrative, aplicate pentru suprimarea inflaţiei. Este puţin probabil ca prin bani scumpi să fie obţinută majorarea acestor indicatori, cu impact direct şi asupra businessului, şi asupra fiecărui cetăţean în parte. Nu se ştie de ce, în Ţările Baltice guvernele sînt preocupate mai mult de apariţia noilor locuri de muncă, de creşterea producţiei, care conduc în ansamblu la creşterea PIB-ului. Ele, de exemplu, nu se sperie mult de inflaţia de 16%-18% şi nu recurg la majorarea normelor rezervelor obligatorii ale băncilor lăsînd acest indicator la nivelul de 6%, pe cînd la noi acesta este de 22%.
Visarion CEŞUIEV, economist
Economia moldovenească este departe de economia clasică, care, de exemplu, funcţionează în Lituania, Letonia, Estonia. Acolo este înţeleasă semnificaţia curbei lui Filips, care a dedus raportul dintre inflaţie şi şomaj. În economia clasică există o regulă care spune: cu cît inflaţia este mai mare, cu atît şomajul este mai mic. Astfel, Ţările Baltice nu se grăbesc să suprime inflaţia, ca în Moldova, ştiind că aceasta va avea un impact negativ asupra numărului de locuri de muncă în sectorul real al economiei. În Moldova, creşterea inflaţiei nu este însoţită de o creştere semnificativă a economiei, cînd indicatorul de saturaţie a economiei cu bani atinge 100%. La noi inflaţia se produce pe fundalul declinului economiei, şi aceasta pentru că pe piaţă există doar trei direcţii de aplicare a banilor – depozitele, consumul şi imobilele. În economiile în curs de dezvoltare există şapte-opt direcţii de acest fel. Apare impresia că noi facem o inflaţie mică de dragul unui indicator care de unul singur nu va da nimic economiei. Noi lipsim de bani businessul real. Iar o economie fără finanţe este un organism al cărui sistem sangvin se confruntă cu o insuficienţă constantă de sînge.
Vladimir GOLOVATIUC, directorul Biroului Naţional de Statistică
Fenomenul deflaţiei în lunile verii a fost pe deplin aşteptat. Încă în luna mai, eu spuneam că vom fi martori cu toţii la scăderea preţurilor la o serie întreagă de mărfuri şi, în primul rînd, la legume şi fructe. Este pe deplin explicabil, căci anul 2007 a fost unul secetos. Astfel, în vara anului 2007, legumele s-au scumpit cu 4%, iar în iunie 2008 preţul lor s-a diminuat cu 26%. La fructe, tendinţa preţurilor este aceeaşi: 2007 – creştere de 4%, 2008 – scădere de 7%. Dacă în iulie şi în august se va înregistra o deflaţie în limitele de 0,5% şi 0,4%, indicatorul de inflaţie anual nu va depăşi 12,7% (în 2007, inflaţia a fost de 13,1%). Trebuie să ţinem cont cu toţii de un aspect important şi interesant, care spunea mereu că informaţia despre inflaţie este un factor major al inflaţiei propriu-zise, legat de aşteptările inflaţioniste ale populaţiei. Deocamdată, constatăm o tendinţă de reducere a indicelui preţurilor de consum. În mai 2007 faţă de mai 2008, inflaţia a fost de 16,9%, pe cînd în iunie 2007 faţă de iunie 2008, indicatorul ei s-a redus pînă la 15,8%. Tendinţa a putut fi inversată, în mare parte, datorită reducerii preţurilor la zahăr, carne, lactate. Şi acum este important să obţinem o evoluţie descendentă constantă a curbei inflaţiei.
Sergiu CHIRCĂ, compania „MS-Capital”
Actuala situaţie de pe piaţă este foarte interesantă pentru investitori, care pot cumpăra valori mobiliare la dobînzi foarte atractive. Este adevărat că ea este proastă pentru beneficiarii de împrumuturi, dar credem că vremurile rele nu vor ţine mult. Desigur, nu toţi, de exemplu, simt efectul deflaţiei înregistrate în iunie. Luna august va fi una relevantă şi, mai ales, de cotitură, în acest sens. Eu cred că indicatorii depozitelor, creditelor, precum şi ai hîrtiilor de valoare ale statului vor fi în declin. Şi dacă aşteptările pieţei se vor îndreptăţi, scopul Băncii Naţionale va fi atins. Cu ajutorul pîrghiei administrative – rata de bază, care în Moldova nu este atît de relevantă şi eficientă ca, de exemplu, în SUA sau în ţările din Uniunea Europeană, şi al rezervelor obligatorii sensibile pentru bănci, de 22%, - curba dobînzilor va putea fi întoarsă în jos. Evoluţia ei constantă în această direcţie va face mai atractive resursele de pe piaţă, resurse din care partea leului în Moldova este deţinută, deocamdată, doar de bănci.
Далее...
Suprimarea inflaţiei cu bani scumpi
Majorarea cu aproape 40% de către BNM a normelor rezervelor obligatorii de bani atraşi pentru sectorul bancar va aduce anumite dificultăţi băncilor, dar şi sectorului real al economiei.
Dacă schimbăm locul termenilor, suma nu se schimbă?
Pasivele sau resursele bancare se formează din capitalul propriu, din mijloace de împrumut de la populaţie şi agenţii economici, precum şi din atragerea de linii de credit străine. Există patru direcţii principale de plasare a acestor mijloace: creditarea (activitatea principală a băncilor), operaţiunile valutare şi operaţiunile pieţei de valori, hîrtiile de valoare de stat (HVS) şi certificatele BNM. Şi dacă BNM a formulat cerinţa de majorare a normei rezervelor obligatorii, băncile vor fi nevoite să plece complet sau parţial din unele sectoare. Este greu pentru tot sistemul bancar să majorezi norma cu aproape 40%, întrucît pentru aceasta trebuie găsiţi suplimentar peste 1,55 mlrd. lei. Băncile vor ajunge la o soluţie simplă: în primul rînd, o parte din resursele acumulate în hîrtii de valoare de stat sau certificate ale BNM vor fi redirecţionate pentru completarea rezervelor obligatorii. În al doilea rînd, este evident că băncile vor reduce creditarea sectorului real al economiei. Şi, în al treilea rînd, această măsură va forţa sectorul bancar să majoreze dobînzile şi la depozite, şi la credite, ceea ce iarăşi îi va afecta pe agenţii economici.
Piaţa bancară nu se va destabiliza
Odată cu majorarea rezervelor obligatorii, lovitura au suportat-o, în primul rînd, băncile, dar aceasta nu va destabiliza piaţa bancară. Creşterea normei va condiţiona redirecţionarea resurselor financiare de pe un segment al pieţei monetare spre altul, totodată, profiturile băncilor, fireşte, se vor diminua. Dacă majorăm rezervele obligatorii cu 37,5%, tocmai acesta va fi beneficiul în minus al băncilor. Pentru banii folosiţi pentru îndeplinirea normei rezervelor obligatorii, băncile vor primi de la BNM în medie circa 0,5%. Este un comision foarte mic. Dacă aceşti bani ar fi disponibili, băncile doar la HVS ar putea să obţină 18-20%, iar la credite – pînă la 25%. Vor exista pierderi în veniturile băncilor, dar nu şi în lichiditatea sistemului bancar în ansamblu. Sînt mai mult decît convins că nici o bancă nu se va retrage de pe piaţă. Băncile de la noi sînt destul de stabile, ele au un management bun. Toate cele 16 bănci vor rezista, pentru că sectorul bancar are lichiditate şi rezerve de manevrare, precum şi posibilitatea de a împrumuta resurse disponibile una de la alta.
Război creditelor de consum?
Este posibil ca la nivel de stat să se fi hotărît reducerea volumului creditelor de consum. În toată masa de plasamente de credit, un loc anumit revine creditării de consum, al cărei nivel a crescut considerabil în ultimii ani. Şi ritmurile mari ale creditării de consum înseamnă şi aşteptări inflaţioniste. Este de înţeles că BNM caută prin orice metode să reducă dinamica de creştere a creditului de consum. În acest caz, ea majorează norma rezervelor obligatorii. Se înţelege că băncile trebuie să plece din acest sector. Dar aceasta nu înseamnă deloc că băncile şi clienţii vor pleca de acolo complet, căci nu este tocmai uşor. Există contracte de credit între bănci şi agenţii economici, există linii de credit. Şi băncile trebuie să-şi onoreze obligaţiunile stipulate în contractele corespunzătoare.
BC ar putea să sisteze parţial creditarea Guvernului prin HVS
Dacă băncile vor reduce parţial volumul de cumpărare a hîrtiilor de valoare de stat, practic, va fi redusă creditarea Guvernului. Or, acum băncile, de fapt, creditează Guvernul, cumpărînd HVS. Este o informaţie pentru meditaţii pentru Ministerul Finanţelor. Măsura este forţată, pentru că băncile, pentru a îndeplini cerinţele BNM, nu sînt în stare să găsească, în 1 – 1,5 luni, mijloace suplimentare, inclusiv prin atragerea resurselor suplimentare de la populaţie.
Actualmente, sub aspect tehnic, lor le este mai uşor să plece de pe piaţa hîrtiilor de valoare de stat. Licitaţiile de vînzare a HVS se desfăşoară săptămînal. Vînzătorul este unul – Ministerul Finanţelor. La licitaţii se scot, de exemplu, HVS în valoare de 30-40 mln. lei şi, de obicei, toate certificatele se află în portofoliul de credite al băncilor sau al investitorilor. La moment, raportul este următorul: circa 94% dintre deţinătorii de HVS sînt băncile şi circa 6% – investitorii, care le cumpără prin intermediul băncilor comerciale (BC) în portofoliul lor de credite, ca să cîştige din aceasta. Dacă băncile nu vor prelungi creditarea, Ministerul Finanţelor trebuie să le răscumpere. Hîrtiile de valoare fie că vor rămîne în portofoliul său, fie că el le va vinde cuiva. Dar, deocamdată, ministerul trebuie să găsească fonduri suplimentare cu care să răscumpere HVS de la băncile care vor avea probleme cu lichiditatea. Iar unele bănci ar putea să aibă asemenea probleme. Ministerul Finanţelor are mijloace? Probabil, la adoptarea deciziei de majorare considerabilă a normei rezervelor obligatorii, consecinţele acesteia au fost gîndite în detalii.
Fireşte, nu toate băncile vor da fuga să vîndă HVS, pentru că 18-20% reprezintă o dobîndă foarte avantajoasă, atunci cînd vorbim de estimarea anuală a inflaţiei în limitele de 11-12%. Marja pozitivă este de 6%. Aceasta se va produce în caz extrem, dacă ele nu vor găsi alte surse de suplimentare a normei rezervelor obligatorii.
Creditarea ar putea să se diminueze cu 10-15%
O sursă de bani alternativă ar putea fi depunerile populaţiei. Dar pentru a acumula mai multe mijloace, băncile vor proceda la majorarea dobînzilor la depozite. Acum, bunăoară, dobînda medie în lei constituie, să admitem, 14-15%, pe cînd în timpul apropiat, în două-trei luni, ea ar putea să crească pînă la 18-20%. Şi atunci, ce va fi cu creditele? Este greu de spus cu cît se va reduce procentul de creditare a sectorului real al economiei de către bănci, pentru că fiecare bancă are lichiditatea sa. În viziunea mea, creditarea economiei ar putea să se micşoreze cu 10-15%. Iar dobînda la credite poate să se ridice pînă la 27-30%.
Inflaţia şi teoriile macroeconomice
Potrivit teoriilor economice clasice, dacă banii se scumpesc, cererea pentru ei este mai mică. În ţară, pur şi simplu, va creşte costul resurselor de credit în speranţa că atunci vor fi mai puţini bani în circulaţie, ceea ce va coborî rata inflaţiei. Este bine sub aspect teoretic. Dar pe de altă parte, atunci cînd banii sînt scumpi, iar cineva are nevoie stringentă de bani, de exemplu, pentru recoltarea cerealelor sau alte lucrări agricole, cu siguranţă, va lua credite la orice dobîndă. Şi atunci, care va fi preţul produselor finite (luînd în calcul dobînzile majorate la credite)? Atunci, se ridică şi întrebarea dacă produsele scumpe vor fi competitive pe pieţele autohtone şi internaţionale.
Există şi o altă teorie: teoria spiralei inflaţiei. Pe de o parte, noi credem că scumpirea banilor va diminua cererea pentru ei, dar pe de altă parte, atunci cînd costul banilor creşte, şi agenţii economici sînt nevoiţi să contracteze credite mai scumpe, aceasta poate genera o nouă spirală a inflaţiei. Eu cred că rata inflaţiei va fi mai mare decît 10-12%. Iniţial, am prevăzut o rată anuală a inflaţiei de 10%, apoi conform calculelor specialiştilor de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) – de 12%. Nu cred că ne vom opri la 12%, pentru că nu toate depind de Moldova.
Complex de măsuri
Pentru a reduce ritmul inflaţiei, Guvernul şi BNM caută să implementeze un complex întreg de măsuri. Pe lîngă înăsprirea politicii monetare, în conformitate cu recomandările FMI, care pentru Moldova sînt aproape egale cu legea, se aplică şi o măsură fiscal-bugetară. Aceasta prevede revizuirea bugetului - 2008 şi instituirea unui deficit bugetar „nul”. Şi măsura a treia, care se realizează, mai degrabă, printr-o metodă administrativă, este politica antimonopol pe care o promovează Agenţia pentru Protecţia Concurenţei. Evident, este anormal pentru o ţară civilizată cînd preţurile la zahăr cresc peste noapte cu 30-40%, iar preţurile la carne se majorează artificial timp îndelungat. Atunci cînd e vorba despre economia subterană, contrabandă sau o înţelegere de cartel a producătorilor, comercianţilor cu ridicata, de aceasta trebuie să se ocupe organele de resort.
Moldova întreprinde măsuri concrete la nivel naţional. Dar există mulţi factori exteriori, care influenţează inflaţia: costul petrolului, costul produselor alimentare pe pieţele mondiale. Noi importăm inflaţia. Noi trebuie să ne dăm seama că nu totul depinde de noi. Este greu să opreşti în republică procesele care au loc la nivel regional şi mondial, pentru că şi economia noastră este supusă proceselor de globalizare a economiilor lumii.
Două-trei luni de aşteptare?
Ar trebui să aşteptăm două-trei luni ca să definim tendinţele procesului inflaţiei. De aceasta este nevoie şi pentru prognozarea inflaţiei pînă la sfîrşitul anului, ca să vedem care sînt rezultatele măsurilor întreprinse. În acest răstimp se poate urmări în dinamică dacă ritmurile inflaţiei s-au redus sau au rămas la nivelul precedent. Declinul ar semnifica reducerea ratei anuale a inflaţiei. Dacă ritmurile vor rămîne la nivelul precedent, se poate spune că aceste măsuri, oricît de dure ar fi, nu au avut un efect spontan. Atunci, va trebui să mai aşteptăm un timp. Este important ca, în caz de eventuale tendinţe favorabile de diminuare a ritmurilor de creştere a inflaţiei, BNM să reacţioneze la timp la aceste procese şi să reducă norma rezervelor obligatorii.
